Mă iei de mână, Tată? Mă înveți?
Eu singur, Drumul nu știu să-L aleg.
Mă rătăcesc ușor printre săgeți
Când Gândul sacru nu Ți-L înțeleg...
Mă iei de mână, Tată? Mă conduci?
Eu Calea dreaptă nu pot s-o păstrez.
M-ademenesc cărări pe la răscruci
Și uit atât de lesne să veghez...
Mă iei de mână, Tată? O, mă iei...?
Îți simt Iubirea-n suflet ca un Foc!
De-acum, să faci cu mine orice vrei.
Eu singur, Tată, nu mai merg deloc...
mihaela,
Adoramus București
Frumoase, minunate si profunde gânduri, curg precum râurile peste câmpuri!
RăspundețiȘtergere