„Dacă vreți să vedeți un om care va călca pe moalele Cerului, uitați-vă la mine! Eu o să merg în Cer...”, le-am spus într-o zi unui grup de liceeni debusolați de secularism. „Hai mă, termină cu siguranța asta. E mândrie...”, îmi reproșează apoi sec, între patru ochi. o colegă care a asistat la prelegere și care crede că nu am șanse nici să urc măcar în stratosferă!
Chiar așa, cum se ajunge în cer? Dacă întrebi un musulman zice că trebuie să citești Coranul, să faci pelerinaje la Mecca, să porți continuu jihadul (războiul sfânt al) lui Mahomed. Dacă întrebi un evreu spune că trebuie să faci circumcizie, să studiezi Tora, să ții sabatul. Și adventiștii spun la fel: fără sabat și cu carne de porc ești sortit iadului! Dacă întrebi un creștin ortodox spune că trebuie să fii obligatoriu membru în biserica lor, să faci zilnic mătănii, să citești rugăciuni, să săruți icoane și... alte eforturi suplimentare. Iar unii dintre ai noștri nu lasă pe nimeni în Cer dacă nu vorbesc în limbi, dacă poartă cravată, barbă, dacă beau din mai multe pahare la Cină... Și folclorul e destul de bogat pentru îndreptățirea personală. „Sunt un om drept. Sunt un om bun...” e sloganul tuturor care dau rețetarele de mai sus.
„Eu merg în Cer nu că fac ceva vrednic de asta, i-am spus colegei mele. Eu am greșit și greșesc, și calc adesea pe lângă Legea Sfântă, Dar eu merg în Cer pentru că sunt justificat de jertfa de la Golgota!” Baza nădejdii mele nu este propria mea neprihănire, dreptatea sau bunătatea mea. „Nădejdea mea nu este zidită pe nimic altceva decât pe sângele și jertfa lui Isus”, vorba lui Paul Washer. Când Dumneze se uită din Cer spre pământ nu găsește niciun motiv să îl justifice, să îl îndreptățească. Dar El la se uită la om prin Fiul Său Isus. Dacă El mă declară drept nu e din pricina mea, ci a lui Hristos!
„Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți fără plată, prin harul său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu l-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-și arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele mai dinainte...” (Romani 3:23-25a)... „să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus... Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinței„ (Romani 3:26b-27)
Știu, unii ne pot acuza de aroganță. Dar aroganța asta nu o poate avea decât cine crede în sângele lui Isus. Cine crede se vede: aduce roadă! Altfel nu e credință. ci un set de reguli.
PS: Apropos, tu mergi în Cer?
Nicolae.Geantă
Cerul a coborât de multa vreme pe acest pamânt, iar cine vrea poate urca doar, prin încrederea-n Cuvânt, umplut de pacea si iubirea Duhului Cel Sfânt !
RăspundețiȘtergere