Zilele trecute, un profesor șugubăț, mai mult nihilist decât
agnostic, mi-a trimis în batjocură un mic text din Pater Noster de Jacques
Prevert:
„Tatăl nostru care ești în ceruri, rămâi acolo.
Iar noi vom rămâne pe pământ,
care e câteodată așa de plăcut...”
I-am răspuns retoric: „Câteodată e pământul plăcut? Și în
rest? Fără Dumnezeu suntem nimic. Venim de nicăieri și ne ducem nicăieri. Ca și
câinele meu Hunter! Nu vreau să parafrazez aici pe Petru Țuțea să nu se
înțeleagă greșit! Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu rămâne acolo. Că El nu e
deist. Că eu nu sunt singur! Nici pe pământ și nici în Cer! Iar dacă pământul ar fi frumos totdeauna nu aș mai visa la cer!”
Interesantă rugăciunea lui Prevert. Dar dacă nu ar fi
Dumnezeu pe pământ…
Apropos, v-ați imaginat vreodată cum ar fi un Pământ fără prezența
zilnică a lui Hristos? Cine ar produce pacea, mângâierea, bunul simț, modestia?
Cine ar vindeca boli, inimi, conștiințe? Cine ar șterge păcate? Cine ar mântui
planeta? Și cine ar judeca… nedreptatea? Cine ar...
Un pământ fără Dumnezeu ar fi haos. Pustiu și gol (ca înainte
de Geneza). În ciuda miliardelor de oameni, mașini și clădiri. Ar fi un continuu
deșert fără dragoste. Căci, vorba lui
Marin Preda: unde dragoste nu e, nimic nu e…
Desigur, Pământul poate fi frumos uneori… Și totuși, cu toate splendorile sale prefer
să-l las Martorilor lui Iehova, vorba lui Vladimir Pustan. Oricum într-o zi va
arde, va trece, cu tot ce e pe el. Inclusiv cu acele clipe plăcute… Abia atunci unii vor realiza cât de important e Cerul! Pământul poate fi frumos, da... Dar numai la pachet cu Cerul!
Îmi place (mult) ce scria Ionatan Piroșca în „Ferestrele împărăției” (2006):
„Dumnezeu e Marele Scriitor
de îngeri personali.
Ei sunt gândurile Lui rostite şi drepte
ca brazii ciopliți de Adam și Eva,
care scriau „te iubesc” peste tot
ca acum o piedică în calea uitării
până și despre cum e să mori
iar asta are o mare importanță”
Nu pot concepe un pământ fără prezența Lui Dumnezeu! Atunci,
vă spun drept, nu am avea ocazia să ne transformăm în îngeri! Am uitat să îi
spun prietenului meu nihilist cee ace scris odată Cioran: „În fiecare om există
germeni de Dumnezeu. Dar dacă nu îi lasă să încolțească, germenii se transformă
în otravă!”. Acum înțelegeți de ce printre noi întâlnim monștrii? Pentru că
Dumnezeu nu e prezent…
Zicea Pascal odată unui ateu: „Dacă nu există Dumnezeu, eu
care am crezut nu pierd nimic. Dar dacă există...” Și completez eu: „Ghici cine
e pierdut?”
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu