„Dumneavoastră ați văzut vreodată farfurii zburătoare?”, e întrebat un pastor, bun amic de-al meu. „Nu”. „Eu am văzut de când m-am căsătorit”. Da, farfurii care zboară, uși trântite, ferestre sparte, scârțâit de roti, țipete… ca la italieni. Oameni iritați. Iritanți. Zgomotoși. Cu nările umflate (în ebraică se numește „alp”, adică „nas”). Ca Ștefan cel Mare: degrabă vărsătoriu de sânge! Asta generează mânia. Războiul ostilităților. Cu alții. Dar în primul rând cu mine…
Mânia. Eu am numit-o păcatul albastru. Face oamenii albaștrii la față! Sau mai bine zis albastru-vânăt. Flagelul acesta despre care Vechiul Testament vorbește de 450 de ori! Păcatul care ne face pe toți nebuni! Mânia e nebunie. Eclesiastul (7:9) zice că „locuiește în sânul nebunilor!” Mai mult, Ioan Gură de Aur zicea că „între mânie și nebunie nu e nicio diferență!”
Mânia. E generată de gelozie, de mândrie, de neputință personală,
de firea rea și păcătoasă... E otrava ce ne erodează pe dinăuntru. Întâi
devenim iritați. Intrăm în disconfort. Nu avem astâmpăr. Gata să bubuim. Apoi vrem
să ripostăm. Mânia nu e mânie dacă nu face scandal! Gesturi, fapte demne de ea.
Apoi se transformă-n furie. Și erupe. Devine vulcan. Krakatau. Acopere totul cu
lava urii. Distruge. Căci „mânia mațe
varsă”, zice un proverb românesc. Tocmai de aceea a șasea poruncă din
Decalog este „Să nu ucizi”. Pentru că,
mai întâi de toate, omul este un pachet de nervi. Este mai degrabă un potential
ucigaș decât curvar. Sau hoț. Sau mincinos. Sau…
Mânia. „E începutul orbirii”, spune un proverb arab. Ne face
orbi cu ochii deschiși. Ne umflă, apoi plesnim! Devenim ca o apă scăpată din
vas. Nu mai poate fi strânsă înapoi. „Cine e iute la mânie face prostii” (Proverbe
14:7). Apropos, ați făcut vreodată (la mânie) vreo prostie? Că eu câte am făcut…
Știți ce zice un aforism din „Dicționarul de prostie”? (Da, există și așa
ceva!?). „Cine e încet la minte e iute la mânie!”
„Mânia te prinde oriunde”, zicea Cristi Barbosu. Uneori
chiar și în biserică. Dar mai ales în traficul aglomerat. Și destul de des în
familie. „Potențiometrul mai mic”, o aud uneori pe soția mea. „Omul care nu este
stăpân pe sine e ca o cetate surpată și fără ziduri (Proverbe 25:28)”. Și unde
nu sunt ziduri intră orice drac!
Mânia nu dă sfaturi! Dar are wați. Dar cu mânie nu poți
îmblânzi nicio oaie. Însă cu blândețea scoți și șarpele din gaura lui!
Când vă apucă mânia abandonați-o la ușă! Seneca zice că cel
mai puternic leac pentru ea este amânarea.
Stăpâniți dvs mânia și n-o lăsați să vă stăpânească! Cine-și
învinge mânia își doboară cel mai aprig dușman!
Nu vă culcați mâniați! De ce să nu dormiți liniștiți și
toată noaptea să faceți în minte ruminații. Planuri de răzbunare. Mai mult,
cine e oboist a doua zi la muncă poate face accidente!
Nu invocați versetul lui Pavel „mâniați-vă și nu păcătuiți”
decât când e vorba de onoarea lui Dumnezeu. În rest fugiți cât puteți de mânie!
„Mânia nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu” (Iacov 1:20)
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu