„Când eram copil, vorbeam ca un
copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am
lepădat ce era copilăresc” (1 Corinteni 13:11)
Dacă
am lepădat ce era copilăresc, înseamnă că urcăm pe scara lui Pavel. Apostolul
spune că oamenii maturi gândesc ca oamenii maturi, simt ca oamenii maturi,
vorbesc ca oamenii maturi.
Când suntem copii întâi vorbim apoi
gândim. Ne dăm drumul la gură fără să gândim ce impact va avea porumbelul
slobozit. Întâi vorbim şi apoi simţim. De fapt nici ştim că trăim! Nu
conştientizăm viaţa! Când suntem oameni mari gândim orice acţiune întîi. Numai
lipsa de cuget ne face să vorbim fără să gândim! Când nu mai suntem copii întîi
simţim dragostea, apoi facem declaraţii!
Logica Scripturii, a urcatului pe scară a credinciosului matur, e simplă: gândesc, simt, apoi vorbesc. Prin urmare, cuvintele vor avea impact. Dacă vorbim fără să gândim suntem încă prunci. Iar pruncii, nu doar că pocesc cuvintele, nu doar că spun lucruri trăznite sau pe care nu sunt în stare să le facă! Ei doar imită...
Logica Scripturii, a urcatului pe scară a credinciosului matur, e simplă: gândesc, simt, apoi vorbesc. Prin urmare, cuvintele vor avea impact. Dacă vorbim fără să gândim suntem încă prunci. Iar pruncii, nu doar că pocesc cuvintele, nu doar că spun lucruri trăznite sau pe care nu sunt în stare să le facă! Ei doar imită...
Da, dar numai o parte a monedei (ca "numai imita"). Cealalta e ca "Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană" Au si ei capusorul lor :). Domnul sa dea ca toti copiii credinciosilor sa devina buni crestini si oameni de valoare!
RăspundețiȘtergere