Am ieşit
încet, încet din casele periferice cu perne în geam ca să nu vadă miliţia
lumina aprinsă. Ne-am construit biserici, tot prin periferii şi tot fără gust.
Arată a orice numai a biserică nu. Mulţi pastori au avut ca viziune construirea
unei biserici şi acum s-au terminat amândouă. Construcţia bisericii şi
viziunea. Poate la anul nişte balustrade de inox.
Avem nevoie
de spaţiu, lumină, aer condiţionat, bănci relaxante, video-proiectoare,
instrumente etc. Toate sunt necesare într-o biserică, împreună cu corul,
fanfara, şcoala duminicală, grupurile de misiune, programe sofisticate şi
cântări pe negativ...
Dar cel mai
mult ne lipsesc în biserici oamenii născuţi din nou, ce nu-s născuţi din sânge
prin familie, nu-s născuţi din sentimente înălţătoare de-o seară şi nici din
mintea ce percepe intelectual pocăinţa. Naşterea din nou e opera lui Dumnezeu
ce doreşte să facă toate lucrurile noi. Un Dumnezeu ce nu-şi doreşte membri în
biserică, ci ucenici. Membrii sunt simpli consumatori, ucenicii sunt
producători. Dumnezeu vrea ucenici.
În
bisericile noastre e nevoie de oameni umpluţi cu Duhul Sfânt, goliţi faţă de
lumea de acum, copaci roditori cu roada bucuriei, dragostei şi păcii.
În
bisericile noastre e nevoie de oameni ce să aştepte activ răpirea bisericii.
Adică oameni ce să vestească Evanghelia grăbind Împărăţia lui Dumnezeu, ştiind
că tăcerea noastră va condamna irevocabil oamenii la iad.
Mai mult
decât de termopane e nevoie de sfinţi. Cu durere trebuie să scriu că bisericile
noastre vor arde. Şi dacă judecata începe de aici, atunci va trebui să facem
ceea ce predicăm. Adică să ne ocupăm în primul rând de lucrurile ce nu vor
arde.
V l a d i m
i r _ P u s t a n
sursa: AICI
Trist dar adevarat Domnul sa te binecuvanteze
RăspundețiȘtergere