Şi cum stătea pe întuneric, cu inima frântă de durere, l-a auzit pe cel mic din pătuţul lui: „Tati, unde e mami?”
Bărbatul s-a ridicat şi l-a adus pe cel mic să doarmă cu el. Dar copilul a rămas tot neliniştit şi agitat, întrebându-l iarăşi şi iarăşi „De ce nu e aici cu noi?” sau „Când se întoarce?”
În cele din urmă, băiatul a spus: „Tati, dacă stai cu faţa spre mine, cred că am să pot dormi.” Şi nu a trecut mult şi copilul a adormit.
Tatăl a rămas în continuare treaz, în întuneric, şi, cu credinţă de copilaş, s-a rugat: „O, Doamne, nu văd cum o să pot trece peste asta. Dar dacă faţa Ta este întoarsă spre mine, cumva cred că am să reuşesc.”
Şi lucrul acesta a venit să ne înveţe Mesia: că Faţa lui Dumnezeu este mereu întoarsă spre noi. Omul şi Dumnezeu sunt împreună în această afacere dureroasă a istoriei pământului. Nimic nu ne va putea despărţi de dragostea Lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu