Calendar şcolar 2013-2014

Alege - Nicolae Geantă

Coloseni 3:12-14
"Astfel dar ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă  cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare"

Alege să iubeşti şi să nu urăşti. Iubirea poate câștiga vrăjmașii ca prieteni, ura îți face și prietenii vrăjmași!
Alege să zâmbeşti şi să nu te încrunţi. Un zâmbet nu costă nimic, dar valorează atât de mult!
Alege să zidești și să nu dărâmi. Zidurile sunt protecție, molozul însă încurcă restaurarea.
Alege să perseverezi și să nu renunți. Nimeni n-a fost medaliat abandonând cursa!
Alege să lauzi și să nu bârfești. Sunt atâția care critică mai mult decât au citit!
Alege să vindeci și să nu rănești. Fiecare vorbă e un pansament sau un cuțit!o
Alege să oferi și nu să iei. Lumina din ochii celui ce l-ai ajutat e cea mai de preț comoară ce-o putem obține de la semeni.
Alege să acționezi și să nu amâni. Dacă n-ai făcut ce trebuia făcut azi, crezi că mâine ți se mai oferă oportunitatea?
Alege să ierți și să nu te răzbuni. Iartă, și vei trăi. Răzbună-te și vei suporta prețul.
Alege să te rogi și să nu disperi. Rugăciunea îți crește aripi, disperarea te leagã de ea cu cătușe.

Nicolae Geantă

Seară de tineret la Cuvin, Arad

* o întâlnire de tineret condusă de Onisim Botezatu şi Darius Filimon (Cireşarii Arad)

- un nou an şcolar,

- o nouă viziune pentru tinerii din zona Ghioroc.

PUNCT ŞI DE LA CAPĂT

Înțelepciunea

* Înţelepciunea nu înseamnă a avea un vocabular bogat şi impresionant sau a cunoaşte ultimele cuvinte noi, ci a vorbi în cuvinte simple, cu bunătate şi curăţie de inimă.

* Înţelepciunea nu înseamnă a fi primul la orice, ci a avea răbdare cu modul de lucru al altuia.

* Înţelepciunea nu înseamnă a avea ultimul cuvânt sau cele mai rafinate remarci, ci a-l include politicos în discuţie pe cel mai timid şi a-i asculta cu atenţie pe bătrânii poporului.

* Înţelepciunea nu înseamnă truda de a termina primul un proiect de dragul laudelor, ci de a-i ajuta pe colegii de lucru.

* Înţelepciunea nu înseamnă a mă lăuda cu realizările mele, ci a fi mulţumitor lui Dumnezeu care mi-a dat tot ce am pentru a fi folositor altora.

* Înţelepciunea nu înseamnă a ajunge la destinaţie mai repede decât toţi, ci a conduce prudent şi conştient.

* Înţelepciunea nu înseamnă să vorbeşti mult, ci să ştii când să taci şi când să vorbeşti.

* Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă.

*Dobândeşte înţelepciune, dobândeşte pricepere … Proverbe 4.5*

de Claudia Darie , publicat la http://neclintit.com/2013/09/05/gandul-de-dimineata-5-septembrie/

Un singur cuvânt - de Nicolae Geantă.

"Doamne, zi un singur cuvânt", strigă disperat ofițerul roman al cărui rob se zbătea pe patul de moarte.  "Și robul meu va fi tămăduit". Chiar în ceasul acesta.

Un singur cuvânt: vindecare. Și cancerul, paralizia, medicii, aparatele, tehnica, medicamentele, rămân fără logică. Depășite. Leproșii nu vor mai purta clopoței de avertizare. Carnea lor va fi ca de copil mic.

Un singur cuvânt: iertare. Și munții de ură sunt măcinați, devin făină spulberată de vânt. Iar vântul clemenței nu-și depune sedimentele nicăieri. Nicio piatră nu va mai atinge nicio Marie Magdalena.

Un singur cuvânt: eliberare. Și orice lanț se desface în zerouri căzând pe pământul însetat. Aripile ce odinioară fuseseră placate cu plumb încep din nou să fâlfâie, printre îngeri. Atunci nimeni nu mai e tâlhar.

Un singur cuvânt: nou. Inimile bat altfel deși rămân aceleași. Mintea gândește în alți parametrii. Viața îmbracă straie cu miros de Lenor. Totul e plin de suc, totul e verde. Chiar și bătrânul Nicodim.

Un singur cuvânt: crede. Și munții îngrijorărilor sunt zvârliți în mare. Bobul de muștar devine falnic cedru al încrederii. Gravitația păcatului își găsește nașul. Aisbergul încercărilor se topește în focul nădejdii. Femeia canaaneancă nu va mai aduna firimituri.

Un singur cuvânt: iubește. Și nimeni nu mai are pe nimeni vrăjmaș. Tancurile devin pluguri. Ori Ipaduri. Soțul e una cu soția. Bogatul e siamez cu cel sărac. Războiul fraticid devine party. Nici Iude nu vor mai fi.

Un singur cuvânt: înviere. Și moartea va scăpa din ghearele reci iubiții lui Dumnezeu. Lazării nu vor fi înghițiți de pântecul nesătul al mormintelor.

Un singur cuvânt: cruce. Și răul e biruit. Are gura astupată. E lăsat fără energie. Ba chiar dizolvat. Ești învins diavole!

Un singur cuvânt: cer. Adică Rai. Adică acasă...

Care dumnezeu poate cu un singur cuvânt să exprime totul? Să schimbe totul? Dar Isus... Hristosul...  De El să ascultați!

nkG

Nemulţumiri nejustificate

Este diftongul pe care l-a spus astăzi tinerilor (în timpul unei lucrări în cartierul de rromi), când am văzut un băieţel, de vreo trei ani, cu un pantof de damă cu cui în piciorul stâng, şi cu o opincă în dreptul. Probabil erau nr. 38-39.

 Alt copil a venit desculţ. Altul în ciorapi. O fetiţă avea şlapi din plastic crăpaţi în tălpi.  Majoritatea pruncilor erau dezbrăcaţi, cu haine murdare... Era înnorat. Mai târziu a plouat.

"Iarna ce fac dom' profesor?". "Rezistă".

Le-am spus tinerilor că uneori ei, sau alţii, cârtesc că părinţii nu le cumpără iPhone, Ipaduri, laptopuri sau ţoale de firmă. Ori nu ştiu care jucărie scumpă... "Să nu uitaţi că atât pot părinţii voştrii. Dacă ar avea posibilitatea ar face mai mult...." Apoi le-am arătat pruncii din drum...

Mi-am adus aminte şi de proverbul arab: "Nu mă mai plâng că nu am pantofi din ziua în care am văzut un om fără picioare".

Să fiţi mulţumiţi cu ce aveţi. Mai ales că pe deasupra îl aveţi şi pe Hristos!

Divertismentul în Biserică - o erezie evanghelică - de A.W. Tozer

 http://awtozero.wordpress.com/2010/02/23/divertismentul-in-biserica-o-erezie-evanghelica/

Inchinarea nu este distractie. “Oamenii vor sa vina la biserică şi vor să aibă parte de distracţie in timp ce sunt zidiţi. Distrează-mă şi zideşte-mă, dar fără să mă doară”. pag. 89

În zilele noastre vrem să facem spectacol din toate. Nu vrem ca Dumnezeu să lucreze ceva decât dacă poate face din lucrul respectiv o producţie teatrală. Vrem ca El să vină îmbrăcat în vestimentaţie actoricească, cu barbă şi baston. Vrem să joace un rol după propriile noastre idei. Unii dintre noi chiar pretind ca El să aranjeze şi un decor pitoresc şi jocuri de artificii!

Sunt apoi unii în aceste zile care depind de camioane întregi de accesorii care să le susţină mersul religios, iar eu sunt tentat să întreb: Ce vor face ei când nu vor mai beneficia de ajutorul ornamentelor inutile şi a diverselor accesorii? Camionul nu poate merge oriunde se duc ei…

O biserică hrănită cu senzaţii nu este deloc o biserică nou-testamentală. Dorinţa după stimulente de suprafaţă este un semn sigur al naturii decăzute şi Hristos a murit ca să ne elibereze tocmai de acest lucru. O mulţime curioasă de oameni lumeşti botezaţi, care aşteaptă în fiecare duminică o doză de stimulent quasi-religios care să le ridice moralul, nu are nici o legătură cu o adevărată adunare de creştini. Iar faptul că membrii ei îşi declară solemn credinţa lor nepieritoare în Biblie, nu schimbă cu nimic lucrurile. ”Nu orişicine îmi zice ‘Doamne, Doamne’ va intra în Împărăţia cerului, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în cer”.

10 lecții de viață de la înțeleleptul Solomon

Personajul biblic Solomon, fiul lui David, a rămas în. istorie datorită înţelepciunii sale proverbiale. În ciuda unei vieţi tumultoase, povestea sa ne oferă cel puţin zece lecţii valoroase pe care le putem aplica şi în viaţa noastră.

Prima dintre acestea este că Dumnezeu este onorat prin perfecţiune. Respectând întocmai indicaţiile primite direct din partea lui Dumnezeu cu privire la construirea tempului, Solomon şi poporul său au putut să Îi aducă slava cuvenită lui Dumnezeu. Ori de câte ori facem ceva după maximul posibilităţilor şi talentelor noastre, Îi aducem slavă lui Dumnezeu.

A doua lecţie valoroasă este că înţelepciunea adevărată vorbeşte despre Dumnezeu. Primind darul acesta din partea Creatorului său, Solomon a reuşit să devină într-atât de înţelept, încât oameni din toate naţiunile îi cereau sfatul. Prin aceasta, Solomon a demonstrat că adevărata Sursă a înţelepciunii sale şi a alegerilor sale corecte era Dumnezeu.

A treia lecţie importantă spune că oamenii de succes trebuie să fie integri. La fel ca în cazul nefericit al exprienţei lui Solomon, oamenii sunt tentaţi să uite de Dumnezeu atunci când se bucură de succes şi prosperitate. Însă e bine ca succesul să fie însoţit cu umilinţă şi modestie.

Căsătoria în Biserica primară

Pentru părinţii Bisericii căsătoria avea două scopuri fundamentale: procreerea şi sprijinul duhovnicesc reciproc.

În teologia părinţilor Bisericii procreerea şi creşterea copiilor erau raţiunea principală de la temelia căsătoriei. Era în contrast cu practicile păgâne susţinute pe filozofia lui Seneca: "copiii cu handicapuri trebuie ucişi". Dacă nu doreau copii, creştinii se abţineau de la relaţiile sexuale. Despre contracepţie nici măcar nu se gândea, dar să se practice atunci...

Despre căsătoria ca "sprijin duhovnicesc" Tertulian scrie: "Ce unire! Doi credincioşi care au aceeaşi nădejde, aceleaşi principii, aceeaşi slujire! Ei sunt frate şi soră, împreună lucrători, un singur trup şi un singur duh. Merg împreună la Biserică, la Cina Domnului. Trec împreună prin necazuri, prigoane şi treziri spirituale. Niciunul nu ascunde nimic celuilalt, niciunul nu-l dispreţuieşte pe celălalt, niciunul nu este o povară pentru celălat". Tertulian prezintă şi problemele care apar într-o căsătorie mixtă, creştin-necreştin: "Cum poate o creştină să slujească la doi stăpâni, Domnul ei (Hristos) şi soţul ei, care este dintre păgâni. Dacă ea vrea să postească, el în ziua aceea alege o cină festivă. Dacă ea vrea să ajute bolnavii, el are treabă în gospodărie. Dacă ea vrea să meargă la adunare, el îi dă întâlnire la baia publică... Soţia va trebui să ia cina cu soţul prin hanuri, poate prin crâşme chiar, iar uneori va fi nevoită să-i slujească, lui, celui neîndreptăţit - însuşi omul care-l va judeca mai târziu".

Din nefericire nu toţi părinţii Bisericii aveau o perspectivă biblică asupra căsătoriei. De pildă, recăsătorirea după decesul unuia dintre soţi era privită ca " o formă respectabilă de adulter".  Taţian considera căsătoria  "o pângărire" sau chiar "curvie". În timp ce unii creştini erau de acord cu Pavel în privinţa celibatului (e un dar de la Dumnezeu), ereticul Marcion credea că celibatul e superior căsătoriei. Tertulian chiar, în ultimii ani de viaţă a schimbat tactica, spunând că o căsătorie este "o urâciune plină de pofte", "soţii sunt o adevărată piedică în calea războiului spiritual", "ca şi Hristos, fiecare creştin ar trebui să rămână necăsătorit". Ieronim spunea că "celibatul e o legătură de aur, iar căsătoria una de lut". "Când Scriptura spune că a adus roadă 30 se referă la căsătorie, 60 se referă la văduvie şi 100 la feciorie. Căsătoria umple pământul, pe când fecioria umple cerul", mai credea acesta.

Perspectivele biblice ale căsătoriei au rămas în picioare până astăzi. Suntem obligaţi să le ducem mai departe!

În ce activităţi trebuie să fie prezentă Biserica

 Un tânăr pe care îl apreciez tare mult, a venit într-o zi la mine cu un chestionar şi mi-a spus: "L-am primit la cursul Plantare de biserici. Mi-a crăpat obrazul de ruşine că la toate rubricile a trebuit să trec... zero". Nu ştiu dacă a fost singurul care nu a avut ce să completeze, dar ştiu că acolo a fost şi... conducătorul din biserica sa. Obrajii lui? Para focului.

Vă provoc (respectuos să bifaţi următoarele rubrici. Dacă în biserica dvs se desfăşoară aceste activităţi (parţial, nu ştiu cine le face integral) înseamnă că e... biserică, dacă rezultatul însumat este zero atunci e un fel de... club. Ar trebui să începeţi chiar dvs schimbarea.

Precizez că la fiecare rubrică trebuie un responsabil şi un număr de participanţi.

1. Biserica dvs are şcoală duminicală?
2. Biserica dvs are grup de închinare?
3. Biserica dvs are lucrare de tineret? Seri de tineret?
4. Biserica dvs are lucrare cu femeile?
5. Biserica dvs are lucrare cu bărbaţii?
6. Biserica dvs are lucrare de misiune?
7. A făcut vreo Evanghelizare publică, în afara pereţilor, anul acesta? Anii trecuţi?
8. Biserica dvs are ucenicie?
9. Biserica dvs are grupuri restrânse de studiu biblic?



10. Biserica dvs pregăteşte noii convertiţi?
11. Biserica dvs pregăteşte liderii?
12. Biserica dvs pregăteşte învăţători?
13. Biserica dvs are întâlnire de rugăciune? (în afară de programul de joi).
14. Biserica dvs are cor?
15. Biserica dvs are fanfară?
16. Biserica dvs are lucrare printre soldaţi?
17. Biserica dvs are lucrare în închisori?
18. Biserica dvs are lucrare printre alcoolici/drogaţi?
19. Biserica dvs sprijine bisericiile noi?
20. Biserica dvs e implicată în mass-media (Radio/Tv/Internet)?

21. Biserica dvs are lucrare în spitale?
22. Biserica dvs are lucrare în orfelinate?
23. Biserica dvs are lucrare de îngrijire a bătrânilor?
24. Biserica dvs are lucrare de rugăciune?
25, Biserica dvs are orchestră?

Câţi misionari susţine biserica dvs? Dar tineri studenţi la teologie sau şcoli biblice?
Câte publicaţii realizează anual?

Articolulde faţă nu este o ofensă la adresa nimănui. Sângerez împreună cu toţi cărora le tremură mâna când bifează. Trebuie să ne trezim fraţilor. Ogoarele sunt gata de recoltă. Lipsesc secerătorii! Adică... noi.

Nici fond, nici formă - de Vladimir Pustan

Nimeni nu se mai îndoiește că necredința, aproape generalizată azi în Europa și SUA, își are rădăcinile în secolul XVII, și a pornit ca o reacție a scandalului unui Dumnezeu impus și al unei religii forțate.

Acel ”compelle intrare„ a lui Augustin luat din Scriptură, ca strigăt al împăratului ce-și dorea masa plină cu invitați (siliți-i să intre), a justificat atât inchiziția cât și politica sabiei.

Aceasta deși Ioan Gură de Aur stipulase clar faptul că acela care ucide sau forțează un eretic comite un păcat de neiertat. Coșmarul binelui silit a făcut mult rău. E ca în anecdota aceea când un pastor a întrebat un grup de copii despre un bine pe care-l făcuseră în acea zi. Am ajutat o bătrânică să treacă strada și ne-a luat o oră. De ce atât timp? Pentru că ea nu vroia…

Credința trebuie să se sălășluiască într-o inimă liberă. Liberă de a alege binele, liberă de a lua o decizie pentru o veșnicie întreagă. Ca părinți ne-am dori ca ai noștri copiii să-L găsească pe Hristos.

Dar armele noastre pentru convingerea pe care numai Duhul Sfânt o poate aduce în inima cuiva, trebuie să fie rugăciunea și o viață curată care să lumineze în întunericul de afară. Dar mai ușor pare, vorba lui Bernard Shaw, să apucăm ciomagul decât să ne folosim mintea în argumente, viața în fapte bune și genunchii în rugăciune.

Dar ceea ce mă frământă pe mine nu e ceea ce a fost în secolul XVII ci ceea ce e azi. Ca să silești pe cineva pentru a face un lucru trebuie să crezi în lucrul acela. Pasivitatea creștinilor de azi, lipsa dorinței de a umple cerul poate însemna, printr-o logică întoarsă, că sfinții de azi nu mai cred nici cât inchiziția spaniolă. Pe ei îi putem judeca pe formă și metodă. Azi cred că lipsește și fondul.

* publicat vineri 30 august 2013, pe 

http://www.ciresarii.ro/index.php/nici-fond-nici-forma-vladimir-pustan/

V l a d i m i r _ P u s t a n

Nicolae Geantă - Familia fericită

Comunicarea dintre soți - NICOLAE GEANTĂ

1. Faceți-vă complimente. Doar pe un ton linistit.
2. Acordați-vă timp unul altuia. Time is money but time is life.
3. Faceți-vă daruri. Dăruiți-vă însăşi dvs.
4. Slujiți-vă. E limbajul dragostei.
5. Atingeți-vă fizic. Nu numai erotic! Atingerea fizică poate face sau desface o relație.

Cu cât comunicarea e mai profundă cu ațât relația este mai puternică!

Nicolae Geantă - Nevoia de Enohi (predică)

dacă doriţi mai mult daţi click şi editorialului

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2013/01/nevoia-de-enohi.html

Evanghelizare la Cluj cu Grupul "Rugul Aprins" din Toflea

lauda şi închinarea: Grupul Rugul Aprins

joi 29 august 2013, ora 18, Căminul Cultural Gilău

mesaj biblic: fraţii din Toflea

vineri 30 august 2013, ora 18, stadion Str Baieru nr. 15, Cluj Napoca

 mesaj biblic: Vladimir Pustan

sâmbătă 31 august 2013, ora 18, stadion str M. Kogălniceanu, Floreşti Cluj

mesaj biblic: Gabriel Zăgrean