Bucuria nu-i deplină - de Traian Dorz

Bucuria nu-i deplină
Decât lângă Dumnezeu
Numai harul Lui lumină
Cerul inimii mereuBucuria nu-i curată
Decât când e în Hristos,
Numai ea-i despovărată
De lumesc şi păcătos
Bucuria nu-i senină
Decât când e în Duhul Sfânt,
Atunci flacăra-i divină
Umple sufletul de-avânt
Bucuria nu-i întreagă
Decât lângă cei iubiţi,
Numai strângerea lor dragă
Ne lumină fericiţi
Bucuria nu-i frumoasă
Decât în culesul plin
Când din munca dureroasă
Îţi strângi roadele senin
Bucuria nu-i cerească
Decât sus pe-acel Tabor
Unde lupta nelumească
Ţi-o sfârşeşti biruitor.

Biblia ori cheia de la maşină? - Nicolae.Geantă

Astăzi doi băieţi de-a XIII-a m-au sfidat în momentul în care am vrut să le dau câte un CD Cireşarii: "Îmi pasă de tine". În timp ce ceilalţi colegi ai lor abia aşteptau să-l primească, i-am privit cu coada ochiului. Tipii îşi zâmbeau mulţumiţi, numai pentru ei, că au luat această decizie.

Atunci Duhul Sfânt mi-a adus în minte o poveste. Reală. Pe care le-am spus-o în secunda doi când am terminat distribuirea.

"Un tânăr american absolvise liceul. La sărbătoarea finală, când se făcea graduarea - premierea pe româneşte, la liceul respectiv era o tradiţie: părinţii să înmâne absolvenţilor cheile unei maşini. Băiatul şi-a rugat politicos tatăl să nu-l facă de râs. Era unul dintre cei mai buni elevi ai şcolii şi nu dorea să nu fie în rândul celorlalţi.

Cu o săptămână înainte de festivitate, băiatul i-a arătat tatălui său modelul de maşină pe care şi-l dorea. Era expusă în curtea unui într-un show-room din apropiere de liceu.

În ziua mult aşteptată, tânărul a urcat pe scenă cu ceilalţi colegi. Părinţii au venit şi au înmânat elevilor cheile de la maşinile visate. Tatăl liceanului nostru i-a dat cadou o Biblie. Băiatul s-a întristat. A privit cu mânie spre colegii care-i zâmbeau sfidători. Ei aveau maşinile, el o biată carte...

A plecat acasă negru de mânie. Nu a vorbit tatălui, familiei, nimănui. Când a intrat în camera sa din mansardă a aruncat cu Biblia în perete. Nu asta îi trebuia lui. Şi nici atât acum, în ziua asta de amintire. Apoi, şi-a strâns bagajele, şi s-a hotărât să plece de-acasă.

A călătorit undeva departe, la mii de km distanţă, ca să uite tot. Vreme de 30 de ani nu şi-a sunat niciodată tatăl, nu i-a scris nici o scrisoare, nu s-a interesat de el. Suferise prea mult, acolo, pe scenă. Nu putea să îl ierte!

Într-o zi în oraşul respectiv a întâlnit o rudă de-a sa. "Tatăl tău este grav bolnav în spital" i-a spus acesta. Câteva zile conştiinţa nu l-a lăsat liniştit.  A plecat acasă, în oraşul natal.

Când a ajuns acasă tatăl său fusese îngropat! Numai cu o zi în urmă! Nimeni nu i-a reproşat nimic. El a urcat pe scări şi a intrat în camera sa. Era sfâşiat de durere. A deschis uşa şi a rămas şocat. Camera era la fel cum o lăsase cu 30 de ani în urmă: patul nefăcut, hainele răvăşite, aruncate pe jos. Iar Biblia, întredeschisă, lângă perete... S-a îndreptat spre ea plin de mânie, cu gând s-o rupă. "Nenorocito, din cauza ta s-au întâmplat toate acestea", îşi şoptise în barbă. Când a ridicat-o, din Scriptură a căzut un plic cu numele său. L-a desfăcut. Înăuntru era un contract de vânzare cumpărare. Tatăl îi cumpărase maşina dorită, cu câteva mii de dolari. Data livrării automobilului era exact ziua în care... el absolvise colegiul!".

Le-am spus liceenilor mei că tot aşa procedăm şi noi. Refuzăm de fapt să ne primim cadoul oferit de Dumnezeu Tatăl. Asta pentru că socotim viaţa (şi de-aici şi din veşnicie) mai puţin importantă decât cheile de la maşină! Hristos nu-ţi dă cheile de automobil, ci cheile Cerului. Dacă vrei să intri, cheia e la... tine!

Am privit discret spre cei doi tineri. Aveau privirea lipită de parchet. Fără zâmbete. Nu le-am mai dat încă odată CD-uri...

Nicolae.Geantă

Samson şi Dalila, iubirea fără iubire

Text: Judecători 16:4-6, 16-21

Inventio
Se vorbea că în Israel bacalaureatul se ia cu 10. Era frumos, avea plete, muşchi şi chiar protecţia lui Dumnezeu. Dar la examen i-a scris cu roşu: respins!
Viaţa e un bacalaureat. Căsătoria e un examen. Greu, obligatoriu de luat. Se dă o singură dată în viaţă!

Dispozitio
Samson e ultimul Judecător din Israel. 40 de ani l-au aşteptat. A venit la un popor care făcea ce-i plăcea.
E un om special, dar ciudat. Un erou al credinţei intrat pe uşa din dos (Ianovici). Epistola Evrei îi alocă doar un cuvânt, dar lui Rahav un verset.
Un om puternic ce cară porţile de 0,5 tone peste 60 km. Ucide 1000 de oameni c-o falcă de măgar. Bagă în sperieturi filistenii.
De ce n-a luat bacul Samson?

1) iubire fără iubire
Samson iubea pe Dalila, ea iubea arginţii filistenilor

2) iubire cu minciuni
Samson minţea pe Dalila, ea îl înşela

3) iubire cu mari pierderi
Samson a pierdut tot: părul/puterea, ochii/lumina, scaunul de judecător, libertatea. A murit împingând la râşniţă. Păcatul te macină. A sfârşit odată cu filistenii, cu păcătoşii! El a pus relaţia cu Dalila mai presus decât relaţia cu Iehova!
Dalila a pierdut singurul om ce o iubise. A pierdut miile de siclii de argint/azi milioane de euro! Şi-a pierdut viaţa alături de cel ce-l înşelase! Ea a pus relaţia cu păcatul mai presus decât relaţia cu Dumnezeu!

Cocluzio
Orice iubire are un preţ!
Căsătoria trebuie să fie un câştig, nu o pierdere!
E timp pentru Hristos azi. Şi delete pentru Dalile!

Fa un pas inainte - de Vladimir Pustan

din predica Obstacolele Credintei

Butoaie goale, butoaie pline - de Nicolae.Geantă

Nişte tipi de clasa a XII-a au scăpat o cutie goală de Coca-Cola sub bănci. Evident că nimeni nu s-a aplecat s-o ridice. M-am aplecat, ei au zâmbit, şi înainte de-a o arunca la coş i-am provocat la un studiu biblic. Pe pielea lor.

“Avem două cutii de Coca-Cola. Una e plină şi alta e goală. Dacă bat cu degetul în ele care sună mai tare?". "Cea goală" au răspuns corect elevii după ce au auzit zgomotul ciudat al acesteia. "Dacă le dau câte un bobârnac uşor, dacă suflu cât pot înspre ele, care cutie pică?". "Tot cea goală”, spun ei în timp ce văd experimentul. Apoi am luat cutia goală în mână şi am strâns-o. "Care se turteşte?". "Cutia goală", au răspuns la unison.

Le-am spus de ce majoritatea tinerilor României sunt gălăgioşi. De ce ţipă în tramvaie, în autobuze, în parcuri şi pe holurile şcolii. De ce ţipă la profesorii, la părinţi sau pe… facebook. Le-am spus şi de ce unii adulţi urlă la neveste deşi sunt la un pas de ele, se răţoiesc la bătrâna ce intră-n faţă la rând la pâine, ameninţă şoferiţa ce-a intrat aiurea-n intersecţie, blesteamă copiii… Pentru că sunt goi!

Butoaiele goale fac mare gălăgie. Zornăie. Hodorogesc. Imediat cum le atingi se duc de colo-colo. Pierd echilibrul. Se clatină ca Hopa-Mitică. Şi când cad, se fac zob. Cele pline nu se clintesc din loc. Şi rămân mute, chiar dacă le loveşti.

În viaţa de "butoi gol" orice vântuleţ ne dărâmă. Cum vine puţin încercarea ajungem jos. Tăvăliţi. Stresaţi. Bulversaţi. Făcuţi grămadă. Iar dacă cumva ne strânge menghina vieţii ne mototolim. Ne turtim. Dacă suntem plini însă, rămânem în picioare.

Mă gândeam că tot aşa este şi-n viaţa bisericii (asta nu le-am spus liceenilor). Cine e "creştin gol" face gălăgie. Aici nu vorbesc de situaţiile când unii declanşează tsunami de certuri, ci de cei ce ţipă la rugăciune să dărâme tavanul. De cei ce mărturisesc cu salve de tun. De cei care la predică ideile nu contează, ci decibelii! Plămâni tari în butii goale. Tocmai asta îi lipsea lui Pavel de nu l-a iubit corintenii!

Când “bat” ispitele peste "creştinii goi" ei cad la pământ la prima adiere. Ca Marcu, ca Petru, ca Dima, ca Samson, ca Essau. Iar dacă se strânge menghina-ncercării nu mai rămâne nimic neturtit. Prea mulţi necredincioşi au sfârşit dintr-o banală răceală!

Am înţeles de ce martirii au stat în faţa leilor şi-a torţelor, de ce bătrânii noştrii au înfruntat comunismul, de ce pocăiţii n-au fost asimilaţi de secularism, de ce Iov n-a blestemat pe Dumnezeu, de ce Hristos a rezistat pe crucea Golgotei! Au fost plini!

Le-am spus liceenilor că butoaiele goale pot fi pline. Cu o singură condiţie. Altcineva să toarne în ele!

Să fiţi plini de Duh Sfânt. Să daţi chiar pe afară. Nu că aţi face risipă, dar mai umpleţi şi pe alţii!

Nicolae.Geantă

Ce semeni?

Cine plantează pomi, culege fructe,

Cine plantează flori, culege parfum.

Cine seamănă grâu, culege pâine, 

Cine seamănă bucurie, culege fericire.

Cine seamănă adevăr, culege încredere,

Cine seamănă credință culege siguranță.

Cine seamănă iubire, culege de toate!

Spor la semănat!

(Ilie Potop, Suceava)

Creștinul

"Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; el pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte la alţii, pentru a păstra pentru el. El vede nevăzutul; el aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul!”

(A. W. Tozer) 

8 martie, cu aplauze și lacrimi - de Nicolae Geantă

"Te rog frumos să nu vorbești nimic la biserică despre 8 martie", m-a sfătuit un frate care mă determină să gândesc că încurcă ziua femeii cu halloweenul. E drept că nu vorbește Biblia despre 8 Martie, dar nici despre 25 decembrie n-o face! Iar unii, mai catolici decât Papa, nici Crăciunul nu sărbătoresc. Chestii ridicole. Dar ridicolul nu ucide.

Nu mă interesează că americanii au promovat în secolul XIX o zi a femeii. Pentru că nu-mi trebuie 8 Martie ca să arăt că îmi iubesc soția. Ori mama. Ori surorile. Ori fetele. Hristos a spus s-o fac zi de zi. Dacă le cumpăr flori doar de 8 Martie, pot cădea în ipocrizie. S-o fac fiindc-o fac cei mulți. Un fel de patriotism de operetă. 

Nu cred ce zicea Shakespeare că "femeia e o mâncare pentru zei gătită de diavol". Și nici nu mă rog ca fariseii (zilnic) și nici ca Solomon: "Doamne îți mulțumesc că nu sunt femeie!" Ăsta e misoginism. E dans pe ruine! Fericire ruiniformă.

E drept că după ce-a căzut bacu' ascultării Eva, urmașele sale au ajuns un fel de lavete!  Antichitatea nu punea preț pe ele. Cămilele, caii, boii sau oile erau mai de preț la bursa de valori. Disprețul femeii ajunsese pe culmi. Iar lacrimile lor? Niagare întregi! Oceanul răbdării lui Dumnezeu nu le mai putea încape.

Când a coborît Hristos printre păcătoși, a restaurat nu doar bărbatul, ci și femeia. Fără ea n-ar fi fost mântuire completă. El a dus-o din talciocul de lepădături direct în vitrina cu muze. I-a redat demnitatea pierdută. Biserica a pus apoi femeia acolo unde îi era locul. La jumătate. Între prețuiți. Din nefericire și după 2000 de ani lăstarii misoginismului continuă să dea roade. Tăiați-i fraților! Sunt prea amari să-i cocoloșim lângă suflet! 

Ne cerem scuze pentru lacrimile vărsate. Pentru nopțile de așteptare. Pentru atâtea flori uitate. Pentru gesturile de elefanți lângă dvs... porțelanuri. Pentru neieșirile cu dvs în oraș. Pentru că avem o dragoste ce trece prin portofel. Chiar și de 8 martie! Iertați-ne că vă spunem doar de "Ziua Femeii" că vă iubim, că vă apreciem efortul, munca, lupta. Căci fără dvs specia umană ar fi dispărut. Dar și biserica, și credința! Știm, profesorii fac elevi buni, dar dvs faceți oameni buni! Hristos să vă fie pecete!

Azi, femeile sunt aplaudate sau hulite. Trăiesc extaz sau agonie. Zâmbet sau lacrimi. Primesc flori sau înjurături. Toate fac riduri! 

"La mulți ani!" tuturor femeilor, oriunde v-ați afla. E ziua dvs azi. Dar și mâine!

PS: Bărbaților, nu uitați: iubirea e ca meciul de ping-pong; nu poți da mingea înapoi dacă nu o primești! 

8 martie 2013, trenul 535 Brașov-Oradea

Sărut mâna, doamnelor!

În ochii femeii se vede marginea lumii!

... dincolo de margine, să nu uiţi, e Dumnezeu!

Doamne ai grijă de toate femeile din lume!

Întâlnire de tineret cu Nicolae Geantă la Hidişel de Dobreşti

Vino la conferinţă!

Vom învăţa cum poate avea un tânăr o prietenie fără regrete!

Sau cum poate eşua în căsătorie!

Învăţăm împreună din Biblie.

Biblia e istoria lumii.

Istoria se poate repeta!

Numai dacă nu luăm aminte la semnalele de alarmă!

Isus şi femeile de lângă El - de Vladimir Pustan

E greu să scrii despre Isus. Complexitatea amestecului Dumnezeu-om pune la grea încercare spiritul. Felul Lui de-a fi, atât de altfel față de ce trăim noi azi, blochează înțelegerea...

E greu să scrii despre femei. Ușor o pot face misoginii și teologii. Orice încercare de a prinde femeia în contururi de cerneală e sortită eșecului. Te afli invariabil între tranșee, supus tirurilor din ambele părți.

A scrie despre Isus și femei e sinucidere curată. Asta după ce Dan Brown ne-a explicat că în Cina cea de Taină a lui Leonardo da Vinci, Ioan nu-i Ioan, ci Maria Magdalena ce era soția lui Hristos și urmașa Lui pe tronul Bisericii. 

Când Hristos a murit pe cruce ea era deja însărcinată și a născut o fetiță, Sara, undeva prin Galia. Între timp au descoperit papirusul cu dovezi și oasele lor în cimitir...

Dar ucenicii ar fi scris dacă Hristos ar fi fost însurat, nu ar fi avut nevoie să ascundă asta. Apoi, lipsește Ioan de la Cina de Taină, deci cine a scris capitolele XIII-XVII din Evanghelia sa? Apoi să nu uităm că Leonardo era homosexual ca și Michelangelo, deci trebuia neapărat să apară și un tânăr imberb acolo.Povestea-i lungă, delicată și aducătoare de alte întrebări...

Apocrifele nu țin loc de adevăr, iar pe gnostici nu-i cred nici cât pe parlamentarii noștri. Cele mai multe jigniri la adresa memoriei lui Hristos le-au adus evreii, ceea ce în fond e explicabil.Dacă o să credem ce scrie Scriptura atunci putem creiona un tablou simplu al relațiilor lui Isus cu femeile...

Când a înviat Isus prima persoană la care s-a arătat a fost o femeie, Maria Magdalena. Aș fi putut face o listă cu bărbați mai vrednici decât ea cărora Hristos să li se arate mai întâi. Dar a ales-o pe ea…

Primul ucenic ce avea să ducă mai departe mesajul din Marea Trimitere… Mai târziu prima persoană mântuită din Europa avea să fie tot o femeie...

Isus a tratat femeile ca pe niște persoane într-o lume în care femeia nu era considerată decât un obiect vorbitor. De obicei fetele erau aruncate în pubele imediat după naștere. Dacă scăpa, era vândută de tată pe câțiva bănuți și asta se numea căsătorie. Într-o familie, de cele mai multe ori, poligamă. Mașini de lucru, poftă și îngropate în aceeași zi cu soţul.Isus le redă chipul lui Dumnezeu. Se adresează femeilor cu ”doamnă” fie că era prostituată sau patriciană. Întotdeauna delicat și grijuliu cu ele.Pe Maria o lasă să facă studiu biblic, în vreme ce Socrate le scotea pe ușă afară ca să poată gândi bărbații filosofi. Pe Hypatia au omorât-o creștinii din Alexandria 350 de ani mai târziu tocmai pentru că gândea...

Hristos a venit în lumea noastră ca persoană nu ca bărbat. În Geneza Dumnezeu a făcut omul parte bărbătească și parte femeiască. Hristos zice că femeia e om. Asta a fost prima revoluție...A doua și ultima a fost creată de Simone de Beauvoir. Reușește performanța să readucă femeia iarăși în starea de animal, emancipând-o definitiv.Isus le-a slujit. Le-a tratat ca pe oameni. Iar oamenii au probleme. Probleme fizice ca soacra lui Petru ce avea friguri, adică tremura în miez de vară. Ca gârbova ce de 18 ani vedea numai pantofii altora. Ca cea cu scurgere de sânge ce de 12 ani nu mai ascultase o predică având doar voie să întrebe cum a fost la biserică. Ca fiica lui Iair ce murise suficient de demult ca sufletul să stea supărat în colțul camerei.Probleme sufletești ca văduva din Nain ce-și ducea singura bucurie spre cimitir și se gândea la cât de neprimitoare și străină îi va fi coliba după… Probleme spirituale ca samariteanca. Fără Dumnezeu, cu amintiri cețoase, cu prezent colorat în negru. Ca Maria Magdalena, frumoasă și bogată și cu draci în ea. Șapte, adică cifra perfecțiunii în legătura demonică.Şi Hristos le-a slujit pe toate fără ca să aibă preferințe. Le-a dat chiar și de mâncare...

Hristos n-a venit în lumea noastră să fie director ci slujitor. Iar femeile erau parte importantă a slujirii Sale. Slujite și mântuite…

”Ce nu-ți place la tine?”, a întrebat-o un profesor pe o tânără din sala de clasă ce purta nefiresc o glugă pe cap. ”Mai trebuie să-ți spun?”, i-a răspuns fata, arătându-i un obraz deformat și boțit. Profesorul a sărutat-o pe urâțenia ascunsă sub glugă. ”Nici mama nu m-a sărutat aici...

"A venit Isus în lumea noastră ca să sărute răni și să treacă. Sau dacă nu, măcar să fie suportabile. Isus s-a  lăsat slujit de ele...

Din clipa când a venit în lumea noastră și până când a plecat în veșnicie la Tatăl a fost slujit de femei. O mamă l-a născut, o proorociță i-a prorocit, Maria i-a spălat picioarele, Marta  înainte îi făcuse sandviciuri, Maria Magdalena, Ioana și Suzana i-au fost sponsori. La cruce au rămas ele, L-au mai uns o dată mort (sublim act de caritate când nimeni nu te vede). Maria Magdalena s-a dus și la mormânt în nădejdea unei minuni.E o artă și un semn de smerenie să știi să te lași slujit iar Hristos a înțeles asta…

Fără ele viața Lui pământească ar fi fost mai săracă...Biserica se conjugă la feminin, dar Biserica exclude în general orice încercare de slujire a femeii. Chiar și cele biblice.

Aseară la Biserica Baptistă Speranța o bătrânică de 100 de ani mi-a trimis niște bani pentru ”lucrarea Domnului”, cum se exprima…  De aceea Dumnezeu i-a lungit viața… Să poată sluji cât mai mult...

*articol apărut în trei editoriale pe www.cireşarii.ro 

Cum deosebim falsul

Am întrebat liceeni cum putem deosebi o bancnotă falsă de una bună. Mi-au dat tot felul de răspunsuri cu privire la semne, hârtie, culori, studii asupra banilor etc. Le-am spus că e destul de simplu: dacă știm cum arată cea adevărată!

Dacă știm că bancnota oficială are câteva semnalmente particulare atunci orice asignație întâlnită o raportăm la adevăr. Nu trebuie să ne chinuim să învățăm falsurile. E suficient să cunoaștem bancnota bună.

Tot așa e și în viață. Nu voi alege niciodată un fals dacă știu adevărul. Adevărul este Hristos, deci oricine se dorește un surogat e fals. Falsul e Mahomed, Budda, Confucius, Seneca, Nietzche, Darwin, Cioran. Adevărul e Biblia. Filosofiile, Scientologia, Ateismul, Secularismul, sunt imitații, nechezol.

Adevărul e mântuirea prin credință. Prin sângele lui Hristos. Mântuirea prin fapte, înfrânarea de la anumite mâncăruri, vegetarianismul, pomenirea morților, pelerinajele la locuri "sfinte", închinarea la moaște, talismanele, amuletele sunt falsuri.

Adevărul e căsătoria cu patul curat înainte de altar, fidelitatea partenerilor, abstinența de la 

alcool, bârfă, ceartă, furt, lăcomie, fără copiat la teză, fară facturi false, fără mândrie. Dincolo de ele e minciună. O viață cu avort, cu divorț, cu țigară, cu "disciplinarea soției", cu lipsa de respect e fals.

Adevărul e Dumnezeu. Fără El trăim în minciună. Iar tatăl minciunii e... Satana!

Învățați Adevărul. E suficient. Apoi, niciodată nu veți fi păcăliți de falsuri!

Nicolae.Geantă

Ce învață Petru la focul străinilor

Text: Luca 26:69-75

1. Nu ceea ce promitem contează, ci ceea ce realizăm

2. Lumea ne cunoaște mai bine decât noi

3. Păcătoșii convertiți își plâng păcatele cu amar

4. Dumnezeu reabilitează orice păcătos care se pocăiește

Iubește, uită, iartă - de Nicolae Geantă

Un copil intră într-o cofetărie. Cere un pahar cu apă. Vânzătoarea îl refuză.
- Îmi puteți spune cât costă prăjitura asta cu ciocolată?
- 2 lei, răspunde femeia plictisită.
- Dar o prăjitură simplă?
- 1,5 lei, țipă ea la copil.
- Bine, aduceți-mi o prăjitură simplă.
Ea îi aduce prăjitura și i-o trântește pe masă. Copilul plătește la casă. Apoi manâncă prăjitura liniștit.
Când vânzătoarea se duce să debaraseze, îi dau lacrimile. Copilul îi lăsase bacșiș 0,5 lei. Avusese bani suficienți, dar se mulțumise cu o prăjitură simplă.

Viața frumoasă nu constă în a avea tot ce este mai bun, mai frumos. Ci în a trăi frumos față de semeni. A fi bun cu ei. De fapt, numai așa trăiești frumos față de tine. Și, vei fi și tu și ceilalți fericiți! Nu dominând pe cei din jur vei fi în vârf, ne-a învățat Hristos. Ci iertând. Admițând paguba.

Cine iubește poate ierta. Pentru el greșelile celuilalt sunt scrise cu cretă, nu cu marker permanent. Cine nu iartă, nici nu iubește. Frumosul pentru el e să bufnească mereu. O oală sub presiune. O viață sub stres. Iar fericirea sa la gust e tot amară.

Fratele Ianovici spunea că dacă vrei să fi fericit o clipă răzbună-te, dacă vrei să fi fericit o viață iartă.

Iubește, uită, iartă. E cea mai frumoasă artă!

Mărţişoare şi Tragedia Veacurilor! - de Nicolae.Geantă

Superstiţioşi din cale afară, românii spun că mărţişoarele sunt simbolul fertilităţii. Însă, deşi au pieptul plin de „decoraţii”, femeile mioritice au pântecele sterp. Altfel nu-mi explic de ce-am scăzut la 19 milioane. Talismanele legate cu aţă alb-roşie, sunt purtate de femeile noastre ca să le poarte noroc. Paradoxal, cu mărţişorul legat la mână, multe surate au şi vineţeli la ochi. Asta înseamnă c-au dat de..., noroc chior.

Coşari. Cu scara în spate. Potcoave. Aurite. Ghiocei. Pisici. Multe pisici. Albastre. Argintii. Fluturi. Trandafiri. Din plastic. Gărgăriţe. Inimi. Mov, roşii, găurite. Brioşe. Inele. Litere. Ace de siguranţă. Răţuşti. Tweety. Frunze de trifoi. Din plastic, evident. Bile colorate. Ancore. Buburuze. Litere. Păpuşele. Albe şi roşii. Flori de colţ. Flori uscate. Papură. Lobodă vopsită. Cruciuliţe. De argint. Din plastic. Din sticlă. Din lemn. Din scoici. Şnururi. Subţiri. Groase. Scurte sau lungi. Care se pun în piept sau la mână. Pandative cu perle. Mărţişoare de mătase. De hârtie. Croşetate. Personaje din desene animate... E plină piaţa. Ochi. Nimeni nu mai ştie ce să aleagă la asemenea ofertă.