Fundaţia CIREŞARII

vineri, 1 martie 2013

Mărţişoare şi Tragedia Veacurilor! - de Nicolae.Geantă

Superstiţioşi din cale afară, românii spun că mărţişoarele sunt simbolul fertilităţii. Însă, deşi au pieptul plin de „decoraţii”, femeile mioritice au pântecele sterp. Altfel nu-mi explic de ce-am scăzut la 19 milioane. Talismanele legate cu aţă alb-roşie, sunt purtate de femeile noastre ca să le poarte noroc. Paradoxal, cu mărţişorul legat la mână, multe surate au şi vineţeli la ochi. Asta înseamnă c-au dat de..., noroc chior.

Coşari. Cu scara în spate. Potcoave. Aurite. Ghiocei. Pisici. Multe pisici. Albastre. Argintii. Fluturi. Trandafiri. Din plastic. Gărgăriţe. Inimi. Mov, roşii, găurite. Brioşe. Inele. Litere. Ace de siguranţă. Răţuşti. Tweety. Frunze de trifoi. Din plastic, evident. Bile colorate. Ancore. Buburuze. Litere. Păpuşele. Albe şi roşii. Flori de colţ. Flori uscate. Papură. Lobodă vopsită. Cruciuliţe. De argint. Din plastic. Din sticlă. Din lemn. Din scoici. Şnururi. Subţiri. Groase. Scurte sau lungi. Care se pun în piept sau la mână. Pandative cu perle. Mărţişoare de mătase. De hârtie. Croşetate. Personaje din desene animate... E plină piaţa. Ochi. Nimeni nu mai ştie ce să aleagă la asemenea ofertă.



„Nu luăm nimic bă”, zice un şmecher de-a unşpea, către grupul de gură cască, adiacent. „Cum?”, se sperie o fată, cu blugii ciuruiţi de noi, în genunchi. „Păi, profei de mate nu-i dăm, că oricum nu ne trece, iar cea de franceză ne trece şi fără să-i dăm mărţişoare!”.

„Dvs nu luaţi soţiei mărţişor”, întreabă o profesoară tânără, un coleg de breaslă mai în vârstă. „Nu. Ce să facă cu el? Mai bine îi cumpăr un pachet de Kent!”.

„Aţi primit mărţişoare fetelor?”, interoghez elevele mele, care mă întâmpină zgomotoase, cu garoafe roşii în mână. „Nu domn profesor, băieţii ăştia sunt nişte zgârciţi!”. „Şi, florile?!...”. „Ni le-a dat un domn, la capătul aleii de mărţişoare. Împreună cu o carte, a uneia... Ellen White!!!”.

Am trecut prin piaţă să iau pâine. Un grup de fraţi adventişti, ofereau oricărei femei, o floare şi o broşură frumos colorată, a doamnei Ellen White! Mai încolo, cineva, fără flori, oferea „Tragedia Veacurilor”!

Pe drum m-am gândit că poţi avea pieptul plin de mărţişoare, dar gol de Dumnezeu! Plin de superstiţii, dar mort faţă de Adevăr. Asta e tragedia umană...

PS: Acasă, am citit pe net, că-ntre studenţii din Bucureşti, USL împarte mărţişoare anti-Băsescu!

Nicolae.Geantă
1 martie 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu