Cum ne-au torturat comuniștii în închisori - de Nicolae.Geantă

Probabil că suntem o țară care suferă de amnezie, având o frică patologică față de memoria istoriei. Ea trebuie scrisă, citită. Și acolo unde e cazul, condamnataă!

Sunt mai mult decât consternat de faptul că, acum în 2012, o galerie groasă a concetățenilor noștrii trăiește firbinte nostalgia după comunism. Adică după vremurile când toată lumea avea serviciu dar nu și pâine, când toți luau plicul de bani dar nu munceau mai nimic, când toți se mutau în apartamente dar fără căldură, când toți băteau din palme odiosului regim, dar nu aveau curajul să deschidă gura. Nostalgia, se vede azi, când harta României a redevenit roșie.

Nu anti-nostalgici e scopul acestui articol, ci vreau să readuc aminte creștinilor practicanți (indiferent de umbrela confesională), metodele de tortură comunistă, practicate de regismul represor, împotriva fraților noștrii de credință (și nu numai), care, cu sângele lor, au adus liniștea de care azi ne bucurăm în spațiul ponto-carpatic.

Unul dintre foștii deșinuși, ieșeanul Cezar Zugravu, ne reamintește formele de aplicare a torturii împotriva celor arestați de poliția politică:

1. înjurături abjecte;
2. loviturile așa zise ”libere”, aplicate cu palma, pumnul sau piciorul, asupra părților sensibile ale corpului (obraz, gât, grumaz, testicule, coloana vertebrală);
3. bătaia la tălpi cu diferite obiecte (cravașă, baston de cauciuc sau lemn), lvictima fiind fixată în poziții incomode);
4. bătaia la palme;
5. atârnarea anchetatului cu capul în jos;
6. bătaia cu bețe subțiri sau cu vâna de bou;
7. strivirea unghiilor cu un clește special;
8. arderea tălpilor cu flacăra oxiacetilenică;
9. bătaia testicolelor cu un creion greu, până la leșin;
10. prinderea mâinilor între două mese și bătaia la palme;
11. țipete de groază sau gemetele unor rude apropiate sau ale unor cunoscuți (înregistrate pe magnetofon);
12. bătaia în cap cu un ciomag;
13. bătaia cu un ciomag în regiunea renală;
14. bătaia cu un sac de nisip;
15. bătaia cu tocul sau vîrful cizmei peste gura victimei;
16. asmuțirea unui câine lup asupra anchetatului, legat de un stâlp sau de un belciug;
17. spânzurarea (crucificare) în niște belciuge fixate pe perete;
18. ancheta cu o pisică introdusă sub cămașa victimei;
19. bătaia cu un cablu peste gambe;
20. bătaia peste plăgi deschise;

21. aruncarea victimei pe o cale ferată, astfel încât să simuleze o sinucidere;
22. smulgerea unghiilor de la mâini și de la picioare;
23. bătaia zilnică a deținuților condamnați la termene lungi de închisoare (în Zarea Aiudului, la Gherla și la Rm. Sărat);
24. ciomăgeala deținuților puși să alerge în cerc, în jurul torționarului;
25. ancheta cu țigara aprinsă, aplicată pe scrot sau abdomen;
26. ”broasca”  (aplicată în lagărul de exterminare Valea Neagră, Peninsula), întorși de la lucru, deținuții erau obligați să țopăie pe vine, cu mâna în șolduri, fiecare ținând ăn spate alt coleg;
27. bătaia reciproca, la comandă, a doi deținuți;
28. deținuții erau obligați să stea în pozișia culcat, cu fașa în noroi, în timp ce erau interogați;
29. ”carcera” (în lagărul Valea Neagră era o cutie fără acoperiș, în care pedepsiții trebuiau să stea în picioare o noapte întreagă, înghesuiți câte doi);
30. ancheta cu proiectoare puternice îndreptate în ochii victimei;

31. interogatoriul fără întrerupere, zile și nopți întregi;
32. anchetaq cu șocuri electrice;
33. ancheta cu regim alimentar cu sare în exces;
34. ancheta cu izolare în celule umede, întunecoase, cu șobolani;
35. ”camera de chibyuință” (în timpul anchetei, deținutul era obligat să steas în picioare, ore sau zile întregi, într-o cameră de izolare, cu mîinile legate la spate cu cătușe ”autostrângere”);
36. izolarea deținutului într-o celulă strâmtă, vreme de săptămâni, luni sau ani;
37. legarea de pat în poziții incomode, pentru perioade lungi (1-6 luni);
38. interdicția de a fi scoși la WC mai multe zile la rând;
39. bărbieritul cu barba neînmuiată, torșionarul scuipând obrayul celui în cauză, numind bravura ”apă și săpun”;
40. violarea fetelor și femeilor deținute;

41. ”crucificarea”.

Grozăviile torționarilor sunt mai multe, ori mai macabre. Mai cunosc și altele în afara celor ”zugrăvite” de Cezar Zugravu. Cei care aveți și alte amănunte, să adauge la comentarii...

 PS: Mulțumesc și pe această cale prietenului și fratelui Dorin Dobrincu, fostul Director al Arhivelor Statului din România, care mi-a oferit aceste informații. Din nefericire, chiar în 2012, Dorin Dobrincu, a trăit pe propia-i piele epurarea politică! A plătit pentru că a avut curajul să condamne atrocitățile totalitarismului, alături de Vladimir Tismăneanu, ș.a. A plătit pentru că studiile sale au fost folosite de președintele Băsescu în Parlament la condamnarea comunismului.

*(mă rog Domnului, și cred cu toată inima că nu se va găsi cineva, care, citind aceste metode, să le folosească împotriva semenilor!).

Primii copii modificati genetic

Primii copii modificati genetic s-au nascut in urma unor exeperimente derulate in SUA, a iesit la iveala joi. E vorba de 30 de bebelusi, iar vestea a provocat dezbateri aprinse legate de etica.
Pana acum, doi dintre copii, in varsta de un an, au fost testati, dovedindu-se faptul ca au mostenit gene de la trei "parinti", de la tata si de la cele doua mame, relateaza Daily Mail. La randul lor, acestia vor transmite mai departe genele urmasilor lor.

15 dintre copii s-au nascut in ultimii trei ani, in cadrul unui program experimental al Institutului de Medicina Reproductiva si Stiinta St Barnabas din New Jersey.

Copiii au mamici care au intampinat probleme in a concepe. Gene de la un donator femeie au fost insertate in ovul, inainte ca acesta sa fie fertilizat.

Multi se tem insa ca intr-o zi aceasta metoda va fi folosita pentru a fi creata o noua specie de oameni, cu caracteristici superioare, cum ar fi forta fizica sau inteligenta.

"Este prima oara cand un astfel de experiment are ca rezultat copii normali, sanatosi", afirma profesorul Jacques Cohen, coordonatorul experimentelor, in jurnalul Human Reproduction.

Acesta este privit ca un sclipitor, insa controversat om de stiinta, care a impins granitele tehnologiilor reproducerii asistate. El este cel care a reusit sa faca astfel incat barbatii infertili sa devina tatici, injectand ADN din sperma direct in ovul, in conditii de laborator.

*(știre preluată de la Ziare.com)

Vasile Oprea e victimă Facebook - Nickbags

Nu de mult am scris 6 editoriale, prin care puneam în gardă că Facebook-ul, alte rețele de socializare sau blogurile pot face victime din oameni serioși. Pot aduce suferință sau decredibilitate.

Vasile Oprea, cunoscutul cântăreț creștin de la Toflea, a căzut victima farsorilor pe Facebook. Într-o discuție amicală, acesta mi-a mărturisit indignat, că cineva se folosește de identitatea sa, postând anumite știri sau evenimente despre care el nici nu are habar. ”Farsorul” a îndrăznit să scrie că interpretul are chiar probleme conjugale, știre care pune sub semnul îndoielii viața creștină practicată de Oprea. Tofleanul este supărat că ”unii frați iau de bune știrile postate de farsor pe internet”, deoarece puțini sunt românii care știu că el nu are blog sau conturi pe rețelele de socializare.
Momentan nu știe cine îi joacă feste, dar va fi depistat.

Vasile Oprea, deşi e un "brand" - căci cântă foarte bine, este un tip modest. Merge oriunde este chemat. Evident, dacă nu are agenda ocupată. Pentru el, lauda la adresa Domnului e însăşi viaţa sa. Când se porneşte, e greu de oprit. Muzica sa a dinamizat bisericile. Melodiile sale sunt fredonate de zeci de mii de creştini. Iar downlaud-ările de pe net, au trecut de sute de mii.

Totuşi, liderul grupului ”Rugul Aprins” este pus uneori în situații neplăcute și datorită faptului că unele biserici evanghelice încurcă numele său cu ”frații de la Toflea”, la multe evenimente creștine fiind anunțat ca participant, fără să fie contactat. < Frații din Toflea sunt câteva mii. Pe unde se duc, toți cântă. "Rugul Aprins" este totodată și numele bisericii din Toflea, dar "grupul Rugul Aprins" este cel inițiat și condus de mine >, mărturisește cântărețul. În concluzie, "Rugul Aprins" e de fapt Vasile Oprea (și băieții cu care face echipă). Ceilalți, deși frați tofleni, nu sunt de fapt grupul "Rugul Aprins". Bisericile trebuie să ştie acest amănunt.

Paradoxal fraţilor, chiar dacă nu-i suntem fani, chiar de nu ne facem conturi, chiar dacă nu navigăm niciodată în apele sale, diavolul Facebook-ul ne poate face mari cicatrice.

PS: Subsemnatul, a fost întrebat de niște eleve de ce-i apare numele pe Facebook, dacă tot predică împotriva site-ului. Curios, am căutat să văd dacă e adevărat. Inima mi-a venit la loc când am văzut că de fapt eu, eram un... taximetrist din București!

de Nicolae.Geantă

Colegilor mei Ciresari - de Nicolae.Geantă

Ungerea predicării se dă şi se ia

Se dă celor care poartă o cruce
şi atunci devin patriarhi.
Apoi ies unul câte unul
germinând Cerul.

Se dă in trepte
şi se ia toată deodată
Se ia de la cei care
nu încap in sandalele lui Dumnezeu.
Dar şi de la cei
ce i-au pătat cămaşa.

Dacă veţi predica Cerul
şi veţi trăi Pământul,
lucrurile voastre vor fi Zidul Plângerii.
Dacă veţi trăi Adevărul necosmetizat
nu va trebui să mai predicaţi Cerul.
Pentru că oridecâte ori
veţi fi lângă oameni
Cerul vă coborî între ei.

Să predicaţi cu dragoste,
cu foc, şi cu lacrimi!
Atunci dracii vor fugi
cum fug moliile de
naftalină!

Să fiţi plini de har
şi sfinţi.
Predicatorii se măsoară cu
ocaua duhovnicească!
Asta se va vedea la judecată!

24 iunie 2012, Beiuş
Absolvire promoţia I.

Nicolae Geantă - Semnul superiorității (3) - video

Bărbulești, 17 iunie 2012

pentru text click AICI și AICI

Rânduri pentru absolvenți (Școala de Predicare Cireșarii) - V. Pustan

de Vladimir PUSTAN   

Vă scriu celor ce terminați cursurile școlii de predicare. Prima promoție. Vă scriu cu pana înmuiată în cerneala despărțirii, cu sufletul pustiu de încă o trimitere în lucrare.

Ne-am revărsat în voi fără să vă dați seama. V-am împărtășit bucuriile, tristețile, lacrimile, cunostințele, nedumeririle noastre. Acum le duceți mai departe.

Să iubiți bisericile, să iubiți oamenii. Să smulgeți suflete din iad, să-i întăriți pe cei slabi, să-i ridicați pe cei căzuți…

Să fiți tari… să nu va încovoaie vântul, bârfa, micimea, sulița aruncată. Să vă feriți de sulițe dar să nu le aruncați înapoi. Dumnezeu are nevoie de predicatori nu sulițași.

Să vă pregătiți. Zilnic să studiați, să vă rugați, să creșteți. Să fiți optimiști. Veți fi predicatorii bisericii răpite la cer… zilele frumoase ale bisericii de acum încolo urmează.

În numele profesorilor, drum bun prieteni!

(articolul a apărut în Revista ”Predicatorul”, iunie 2012, click AICI)

Dumnezeu se vede printre lacrimi - de Ioan Silviu Batariuc

Câtă dragoste, atâta har,

atâtea ispite,

atâtea minuni.

De nu verși sînge, nu primești Duh,

libertate, ca să-ți biruiești trupul,

torță pentru Nero

rug aprins pentru Hristos,

mormânt continuu pe care stă îngerul.

Suferința e o ploaie de o zi

pentru cel ce viețuiește cu strajă

în noi.

Dumnezeu, ne înmoaie ființa în lacrimi,

și nu ne duce pe noi în voința noastră

și-n slăbiciunea timpului,

că moartea nu e doamna cu care bei o cafea

și cu care povestești

ce-ai mai făcut în ultimul timp.

 de  Ioan Silviu BATARIUC

Dragostea şi Roada Duhului

Bucuria este dragostea ce înveseleşte.

Pacea este dragostea în odihna plină de încredere.

Îndelunga răbdare este dragostea în încercare.

Bunătatea este dragostea în societate.

Facerea de bine este dragostea în acţiune.

Credincioşia este dragostea în timp.

Blândeţea este dragostea în pregătire.

Înfrânarea poftelor este dragostea în disciplină.

PS: Nu ştiu cine este autorul, dar am văzut scrise aceste "note" sub Galateni 5: 22, în Biblia păstorului Petre Vasile din Bărbuleşti.

Remember Traian Dorz - de Nicolae.Geantă

Traian Dorz,
 în tinereţe

20 iunie e ziua în care Traian Dorz a plecat la Cer. Pentru creştini Cer înseamnă Acasă.
Îi mulţumim Domnului Isus pentru că ne-a dat nouă românilor un poet aşa măreţ. De fapt, un Dumnezeu măreţ are poeţi măreţi. Slujitori măreţi.
Binecuvântată fie-i momeria poetului prieten cu spinii!

Traian Dorz, prietenul spinilor

Cum adică să fi prieten cu spinii? Cu ţepii aceia ascuţiţi care zgârie pielea până la sânge imediat ce-i atingi. Cu acele mănunchiuri de ace care incomodează. Cu mărăcinii care şi când vor să te iubească te umplu de sânge. Plăcerea lor e doar să şicaneze, să fie bariere, să nu-ţi permită să mişti, darămite să înaintezi. Cu spinii nu-i de joacă. Dacă umbli printre ei, vei avea tot timpul răni. Usturimi. Dureri. Suferinţă. Sânge şiroind. Pielea nu-ţi va mai fi catifelată. Şi nici mâinile albe şi moi…Traian Dorz în schimb, le-a devenit prieten. Atât de mult a fost înţepat, încât pişcăturile lor i-au betonat pielea. Şi credinţa.
.............................................................................................................................................................

Traian Dorz,
Arhiva Nicolae Geantă

Închis în celule întunecate, reci, pline de apă, bătut, înfometat, îngheţat, înghesuit, Traian Dorz a binecuvântat. „Poeziile sale nu blesteamă, nu lovesc, ci cheamă la o viaţă nouă”, scria poetul Ioan Alexandru. „Am o aleasă preţuire pentru fratele Traian Dorz şi poeziile sale – pline de înflăcărata dragoste a lui Dumnezeu”, scria Dumitru Stăniloaie, cel mai important teolog ortodox român din secolul XX. Versurile sale, „în naivitatea lor divină..., izvorăsc din verbul stelar şi celest”, scrie Nichita Stănescu.
Mi-e dor, tare dor, de fraţi ca Traian Dorz. De poeţi care să scrie poezie creştină. Bună. „Căci poezia e sângele unui popor, care curge subteran prin veacuri şi-l face nepieritor”, concluziona Marin Preda. Mi-e dor de fraţi care să compună cântări lui Hristos. Fermecătoare. Mi-e dor de fraţi care pot suferi cu bucurie spinii ocării, ai trădării, ai pocinţei. Dar şi de cei care vor primi cununi de slavă.

Pentru a citi întreg articolul, click AICI

Privind de sus, şi nu în sus - Nicolae Geantă

O femeie îmbrăcată într-o rochie de bumbac, şi soţul ei, îmbrăcat într-un costum modest, au coborât din tren în Boston, şi, ajungând la Universitatea Harvard, s-au adresat fără să fi avut o programare prealabilă, secretarei preşedintelui instituţiei: - Dorim să-l vedem pe domnul preşedinte, a spus bărbatul, încet.

Secretara a ghicit imediat că aceştia veneau de la ţară şi că erau fermieri, care nu puteau avea nimic de a face cu Harvard.

- Este ocupat, a răspuns greţos, încercând să scape de musafirii nedoriţi.
- Aşteaptăm, a replicat şi femeia.

Apoi, ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranţa că cei doi nepoftiţi se vor descuraja şi vor pleca acasă. Deoarece continuau să aştepte, frustrarea acesteia creştea cu fiecare secundă. În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe preşedinte, deşi era o corvoadă pe care ea mereu o evita.

- Dacă veţi vorbi cu ei câteva minute, probabil vor pleca, a rugat secretara pe preşedintele Universităţii. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust, şi acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu aere de pioşenie, se îndreptă cu pas majestuos spre perechea ce era în stand by.

Ascultă Doamne, strigatele mele

Surorile de la Toflea!

Ortopraxismul sau mersul la biserică

de Vladimir PUSTAN

Biserica nu mântuiește ci creşte oameni. Pentru că eşti deja mântuit te alipești unei biserici, dar biserica nu te naște ci te hrăneşte după ce te-ai născut din Duh şi Scriptură.

Media europeană de oameni care merg duminica la biserică nu trece de 4%. În România media este undeva la 8% dar această cifră e ajutată de cei ce merg la sărbători și de neoprotestanți.

Istoria românilor nu spune că nemersul la biserică ar fi ceva nou, capitalist și postmodernist. Alexandru Ipsilanti inventase punerea la jug a oamenilor ce nu țineau sărbătorile religioase și nu mergeau la biserică. Ori, jugul lui Ipsilanti era mai greu ca a lui Hristos.

Nu avem vocația mersului la biserică pentru că biserica nu are vocația hrănirii turmei lui Hristos. Pleci gol în interior și vii gol iar săptămâna ce vine e un coșmar când n-ai prins puteri cerești de rezistență. Neoprotestanții nu se satură mai bine spiritual, dar ei măcar sunt prinși în febra activismului, mergând de mai multe ori la blid să vadă dacă nu cumva s-a întâmplat minunea umplerii.

Activismul e la fel de rău precum chiulul de la biserică pentru că amândouă lasă capetele goale și inimile pustii.

Ce-i de făcut?

Biserica trebuie să-și câștige relevanța. Nu are de ce să-și ceară scuze, nu trebuie să se amestece în lucrurile lumii, trebuie să aibă echilibrate cele trei funcții: latreutică, didactică și harismatică.

Biserica trebuie să devină interesantă. Adică să-i placă și tânărului și bătrânului s-o viziteze. Oamenii altarelor trebuie să fie oameni ai cetății obișnuiți ai azilelor de bătrâni, orfelinatelor și cantinelor sociale.

Biserica trebuie să ofere răspunsuri. Strada, internetul și deștepții veacului acestuia sunt concurenți redutabili. Biserica din Coreea de Sud a reușit să-l scoată pe Darwin din manuale. Stupidă idee pentru că așa o să-l facă interesant. Trebuia combătut cu argumente solide și era mult mai de folos.

Trebuie pus accent pe sfințenia zilei de Sabat. Adică, duminica trebuie pusă deoparte pentru biserică nu pentru piața de mașini.

Problemele sunt multe și nu o să le dau eu de capăt acum. Vă pot explica mai multe duminica dimineaţa.

(articol publicat pe Cireşarii la adresa

http://www.ciresarii.ro/articole/editorial/Ortopraxismul-sau-mersul-la-biserica---Vladimir-Pustan )

Românii, locul 80 în topul fericirii - Nicolae Geantă

Fericirea pare să se refugiat în nordul Europei. Danemarca, Finlanda și Norvegia ocupă primele trei poziții într-un raport asupra fericirii realizat economiștii: John Helliwell, Richard Layard și Jeffrey Sachs (director Earth Institute, Columbia University), cu ajutorul cifrelor furnizate de Gallup (de-a lungul a șase ani). Pentru a le obține, autorii le-au cerut cetățenilor din diferite țări să pună câte o notă calității propriilor vieți, de la 0 la 10.

După țările menționate deja, în clasament urmează Olanda, Canada, Elveția, Suedia, Noua Zeelandă, Australia, Irlanda și Statele Unite. România se află pe locul 80, mult în spatele Guatemalei (37), Trinidad & Tobago (38) și al Greciei (42) și ceva mai aproape de Cuba (69) sau Republica Moldova (75). Pe ultimele locuri se află, în ordinea crescătoare a punctajelor: Togo, Benin, Central African Republic, Sierra Leone, Burundi, Comoros, Haiti, Tanzania, Congo și Bulgaria (nu se poate! chiar pe ultimul loc să fie vecinii noştrii?).

La o primă vedere, clasamentul pare să aibă legătură cu starea economică din fiecare țară. În introducere, autorii contrazic însă această ipoteză: „Pentru majoritatea indivizilor din țările cu venituri ridicate, nevoile primare au fost eliminate. Există destulă mâncare, adăpost, facilități precum îngrijire medicală și apă curată, îmbrăcăminte. Sunt însă multe nevoi deasupra acestora. (...) Afluența a creat însă propriile capcane”. Printre aceste capcane sunt enumerate obezitatea, creșterea numărilor cazurilor de diabet și al bolilor legate de fumat, înmulțirea cazurilor de anorexie și bulimie, a cazurilor de afecțiuni psihice, de dependență de cumpărături, TV sau jocuri. Ar mai fi pierderea apartenenței la comunitate, declinul încrederii sociale, creșterea anxietății legate de capriciile economiei globalizate, inclusiv amenințările legate de șomaj.

Nu ştiu ce fericire trăiesc nordicii, căci dacă te duci la unul dintre ei la masă,  în timp ce înfuleci, se uită la tine de parcă i-ai mânca din ficat. Apoi, toate preţurile sunt extrem de piperate. Bătrânii lor, se tem să meargă în spitale, deoarece nimeni nu se uită la ei. Pentru că odată ce omul nu mai produce, nu mai contează. Nu au copii mai deloc, străzile, casele, şcolile sunt semipustii. Ar mai fi faptul că se culcă odată cu găinile, şi asta înseamnă cca 6 luni de la ora 16,00, că e ger de crapă pietrele şi că vodca, pentru ei, e un fel de ceai pentru copii.

Evanghelizare la Bărbuleşti

Biserica Penticostală nr. 1 din Bărbuleşti (judeţ Ialomiţa),

organizează o campanie de evangheliazare, pe stadionul localităţii.

Sub egida "Cortul întâlnirii cu Dumnezeu", evenimentul se va derula în zilele de 15-17 iunie 2012, astfel:

Vineri 15 iunie - ora 18,00 - mesaj biblic: Dan Florin (Ceica),

Sâmbătă 16 iunie - ora 18,00 - mesaj biblic: Onisim Botezatu şi Nicolae Geantă (Şc. Cireşarii),

Duminică 17 iunie - ora 10,00 - mesaj biblic: Beniamin Cioară (Bucureşti) şi  Ovidiu Stanciu (Bistriţa),

 iar de la ora 18 - mesaj biblic - Cornel Pârv

Lauda şi închinarea va fi condusă de grupurile:

 "Călător spre Cer" (Fraţii din Bărbuleşti), "Fraţii de la Boldeşti", Cornel Pârv&Co.

****************************************************************************

Duminică seara, întâlnire de tineret la Drăgăneasa -Prahova.

Milioane de oameni aşteaptă să vină Isus!

Marantha! Vino Doamne Isuse!