"Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi
binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în
braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au
răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de
împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic faţă de pământ. Precum o fiară
prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost
mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii nu
pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi
binecuvântez şi nu-i blestem.
Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii.
Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când
eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână
de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au
răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume
şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult
împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă
nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin
în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea
să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a
încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţini ştiu în lume:
că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe
vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşii nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De
aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă
pe vrăjmaşi, căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează, căci ştie. Fiul ştie că
vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui.
De aceea, El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu
pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez
şi nu-i blestem!"
Nicolae Velimirovici
