youtube

joi, 10 septembrie 2020

Se poate rarefia Harul? – de Nicolae.Geantă

 

Un prieten mă întreba cum se poate face „o rugăciune pentru har”, pentru că în „ultimele luni s-a mai rarefiat harul peste toată omenirea”. Chiar așa, se poate rarefia harul? Poate fi uneori mai intens, alteori mai greu de atins? Dacă e persecuție pentru o țară, o biserică, un individ, harul este mai rar? Dacă sunt charismatici ce strigă de sparg tavanul, dacă oamenii undă cinci batiste de lacrimi în biserici este har mai mare ca acolo unde lucrurile sunt simple, tăcute? Întreb și eu... Vreau numai să vă mai spun că Dumnezeu are răspuns la toate nenorocirile și fericirile din viața noastră: Harul!

Îi spuneam prietenului meu că Harul lui Dumnezeu este ca Oxigenul. Prezent peste tot în aceleași proporții. Nu se poate să fie har 37% într-o biserică europeană, 68 % într-una sud-americană și 92,2% într-una românească. Ori de negrii africani. Harul este uniform peste tot. Numai că, asemeni Oxigenului, harul poate fi respirat cu o nară, cu gura, cu două nări sau și pe nas și pe gură! Pentru că manifestarea sa depinde de noi!

Știm cu toții că Harul este darul fără plată al lui Dumnezeu! Vorba lui Philip Yancey: „Harul e ultimul cuvânt dintre cele care spun totul!” Pentru că, în orice context ar fi spus (de exaltare sau disperare) el transpare spre măreția sensului original. Spre grația divină. Spre „Amazing Grace!”. „Grace”-ul englezesc înseamnă „bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva”. Harul este milă, îndurare, iertare. Grecii când zic „haris” zic „mă bucur, sunt fericit”.

Un scriitor american spunea că „Harul lui Dumnezeu seamănă întrucâtva cu o ploaie torențială. Are ceva sălbatic în el. Este o apă înspumată, un curent puternic, atât de învolburat că te întoarce pe dos!”. Exact. Harul te udă până la piele. După întâlnirea cu el e obligatoriu să te schimbi.

Harul nu poate fi pus în scenă! Opinez cu Max Lucado care zice că nu are niciun sfat cum poate fi primit... Însă știu că Harul lui Dumnezeu este pe urmele tale!

Ah, îmi scăpaseră printre degete ce trebuia să-i spun prietenului meu (și dvs) : setea de Har este motivația oricărei persoane de a merge la biserică! Înțelegeți acum de ce ni se pare uneori rarefiat?

Nicolae.Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu