Îmbătați de bachușii like-urilor ori ai monetizării (câțiva
dolărei pe lună), o pleiadă de vloggeri ce susțin că sunt și creștini au ieșit
la… defăimare virtuală. Postacii taie din filmări, scot paragrafe din contexte,
parodiază, își dau cu părerea… Se transformă în cârcotași. Și toate acestea
crezând că fac bine! Chiar așa, bine cui?
Ceea ce n-au înțeles (poate) vloggeri „can-can”-iști e
faptul că slujba „născocirilor de
rele” (Romani 1:29) nu zidește. Defăimarea nu e tonifiant. Nici pâine hrănitoare. E sirop dulce care face
diabet. Sufletului. E prăjitura preferată a Satanei. Și cine e în slujba
diavolului nu poate fi în slujba lui Hristos!
În urma
defăimării noastre nu lovim numai în oameni. Ci în Împărăția lui Dumnezeu. În
loc s-o lărgim o dezbinăm. Într-una din situații Hristos a spus: „Vai de cel
prin care vine prilejul de păcătuire... care face pe unul dintre credincioși să
păcătuiască. Ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și
să fie înecat în adâncul mării” (Matei 18: 6-7). Uluitoare declarație a Celui
ce iubește atât de mult omenirea încât a fost în stare să moară pentru ea!
Grecii spun că
defăimarea este „katafroneo”. Adică „a crede pe cineva vrednic de... nimic!” Ce
nechibzuință: noi defăimăm oamenii crezând că nu sunt vrednici de nimic și
Hristos nu a spus despre nimeni că ar fi un zero!
Profetul Zaharia
ne spune că marele preot Iosua stătea în fața Îngerului lui Dumnezeu cu hainele
murdare. Iar Satana era lângă el să-l pârască. După ce îl murdărise. Însă Iosua
„era îmbrăcat cu haine murdare, și totuși stătea în picioare în fața
Îngerului”. Și îngerul poruncește: „Dezbrăcați-l de hainele murdare!”. Și i-a
dat haine de sărbătoare. Dar și o mitră pe cap (Zaharia 3: 1-5). Dumnezeu nu
doar cunoaște dar și onorează pe oricine slujitor al Său defăimat pe nedrept!
Dar pe defăimător...
Aș vrea să
avertizez defăimătorii că meseria ꞌmnealor
nu e simplă scufundare spre pântecele mării adânci ci pavaj spre iad! Pavel le
spune corintenilor „nu vă înșelați... nici defăimătorii... nu vor moșteni
Împărăția lui Dumnezeu” (1 Cor. 6:9-10).
Defăimarea, fie ea și virtuală, e o savarină otrăvită. Otrăvită de diavol... Știi asta și tu încă mai defăimezi?
Nu, nu te acuz că nu-L iubești pe Dumnezeu. De iubit îl iubim toți. Dar de
temut de El ne temem numai unii...
De ce sunt o „pleiadă”
de defăimători prin biserici? Pentru că nu se tem de Dumnezeu! Punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu