Au răgușit
cocoșii conștiinței
Tot fredonând în
noapte, dureros,
Străvechea
melodie-a necredinței
Și-a lepădării
crucii lui Hristos.
La fel ca ieri,
și azi, noi, ucenicii,
Înaintând
pe-același aspru drum
Ne încălzim la
vâlvătaia fricii...
Trădând din nou
Eternul pentru-acum.
Încrâncenați, ne
războim într-una
Cu îndoiala-n
fiecare pas,
Și ni se pare un
blestem furtuna
Ce ne împinge să
veghem un ceas.
Au răgușit
cocoșii conștiinței
Și din visare nu
ne-am deșteptat.
N-am plâns amara
lacrimă-a căinței;
Pe umeri jugul nu
l-am ridicat...
O, cât de caldă-i
flacăra iubirii
Ce arde-n pieptul
celui credincios!
De-am fi
Creștini, ne-am vinde Fericirii
De-a suferi sub
crucea lui Hristos...
mihaela,
8 septembrie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu