Nicolae Geantă la Renovatio București

cu Alin și Florina Jivan

duminică 26 noiembrie 2017, ora 18,00

În căutarea fericirii. Milă și filantropie – Vladimir Pustan

Matei 5:7 – „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”

Dacă mila e trecerea dincolo de vorbă, în ţara faptei, atunci Gigi Becali e întruchiparea milei în acţiune. Trecând peste sunetul trâmbiţei de care şi mass-media se face vinovată, avem oameni gata să ajute la cumpărarea unui aragaz, la construirea unei case pentru o văduvă cu 10 copii sau la întreţinerea unei persoane cu handicap.Oamenii sunt mai deschişi în a ajuta orfanii, iar colectele pentru aceştia vor fi de zece ori mai mari decât cele pentru ducerea Evangheliei în lume.

Am crescut într-o anumită cultură şi suntem tributari acestei educaţii care spune că am putea plăti ceva din mântuirea noastră ajutând năpăstuiţii soartei. Exacerbarea faptelor bune în detrimentul credinţei biblice e la fel de periculoasă ca extremismul lui Luther. Am învăţat, şi nu dăm înapoi, că adevărata religie e să ajuţi pe orfan şi pe văduvă în necazurile lor.

Vladimir Pustan - Șarpele de aramă

video by • Biserica Sfânta Treime - Londra

Emisiunea "Imi pasa de Tine" - Reforma limbajului. Cu Dorin Pele și Nicolae Geantă

Nicolae Geantă și Dorin Pele

Vlad Schlezak - Împăcarea creștinească și rezolvarea conflictelor (2)

Evitarea conflictului fără să-l rezolvi este un foc care arde înăbușit, dar arde. Conflictul are legătură directă cu unitatea, iar noi avem responsabilitatea să fim una în Cristos. Satan și istoria umană a conflictelor și războaielor au folosit cu success metode gen „Divide at impera”, adică dezbină și cucerește/distruge. Așa au căzut cele mai mari imperii, dar și familii, căsnicii și prietenii. Vieți distruse, copii distruși dar fiecare mândru de dreptatea lui. Și-acum îmi aduc aminte de urmele de ștreang pe gâtul unui baiat de 14 ani a cărui familie mi-au cerut consultul și consilierea. Tata și mama divorțau, iar el nu mai putea rezista presiunii acestei despărțiri și distrugeri ale familiei. Rezolvă-ți conflictele creștinește și împacă-te cu fratele tău până poți. Mulți din cei care supraviețuiesc tentativelor de suicid îmi spun că regretă ce au făcut și că vor să trăiască. Ieri o mama îmi spunea că toate cele 3 tentative de sinucidere le-a avut la nervi. Era plină de gânduri după conflicte. Toate se pot rezolva creștinesc foarte ușor dacă împlinești Biblia.

Conflictele nerezolvate implică emoții puternice precum invidie, autocompătimire, amărăciune, mânie și răutate.

* vezi tot articolul A I C I

https://www.facebook.com/vladschlezak/posts/1336966826412722

Păcate mici cu consecințe mari. Părelnicia - de Nicolae. Geantă

Părelnicia se traduce “bănuială rea”. Adică maladia neagră a minții. Minciuna gândurilor. O boală endemică bazată pe suspiciune. Pe fapte aparente. Ori inexistente. O neîncredere în autenticitatea unei persoane. Dar n-are scop de-a crește evlavia, ci de-a demola!

Hazardul drobului de sare e o meteahnă veche la români. E o trăire înspăimântătoare, spunea Nietzsche. Pentru că ne îmbolnăvește cugetul... Părelnicia e de fapt o credință nefavorabilă!

Se conturează, cât mai profund în ultima perioadă, un pluton de răspândaci ai bănuielii oarbe. Ai circumspecției proprii din care unii fac doctrine. Ei taie ce vor din predici, scot texte din context, interpretează vorbe după ureche, fac presupuneri fără niciun fundament. “Bănuiala rea este serviciu de spionaj al oamenilor neînarmați pentru viață”, zicea Tudor Mușatescu. Apoi oamenii transformă bănuielile în ciripeli. Publice. Întreb retoric: în slujba cui fac cei ce fac astfel de lucruri?

Tu ai Oglindă? - de Nicolae.Geantă

În seara asta, la ora de rugăciune, un frate ne-a mărturisit: ”Poate v-ați uitat surprinși la mine zilele trecute că am umblat nebărbierit. Vreți să vă spun de ce am fost așa? Pentru că nu am avut oglindă! Dar când mi-am luat una m-am îngrozit cum arătam!”. Apoi fratele a spus că așa e și omul care nu citește în Biblie. Nu se vede cum arată. Și crede că e bine!

Când întâlnim pe stradă oameni neîngrijiți, aranjați parcă cu furca, primul lucru care ne vine în minte este: ”oare omul ăsta s-a uitat în oglindă?”. Sau poate că o sfidează...
Când ne privim în oglindă vedem hidoșenia la noi. Când nu privim în oglindă vedem urâțenia numai la ceilalți...

Fără oglinzi, fără Biblie e promovat urâtul. Iar frumosul a devenit anormal.
Priviți-vă atent în Oglinda lui Dumnezeu prieteni! Oglinzile nu sunt niciodată mute! Biblia nici atât. Oglinda e mută numai dacă ochii ne sunt închiși. Sau orbi!

Ah, uitasem: Tu ai Oglindă? Cum privești în ea!

Nicolae.Geantă

Azi ne rugăm pentru Vladimir Pustan!

Astăzi fratele Vladimir Pustan va avea o intervenție medicală!

Vă îndemn la rugăciune pentru el pe toți aceia care îl cunoașteți!

Dumnezeu să își deschidă aripile peste pastorul a cărui parohie nu e doar Beiușul ci lumea întreagă!

”Să te faci repede bine Patriarhule! Locul tău e pe frontul lui Dumnezeu! 

Mai sunt de cucerit multe cetăți!”

PS: În seara asta, fratele Vladimir mi-a transmis că ”totul a decurs foarte bine”. Slavă Domnului!

Mulțumim tuturor care v-ați rugat! Rugați-vă mai departe! Împreună zburăm mai sus. Pentru că dăm mai bine din aripi!

Vladimir Pustan - Întrebări bune și nebune

Video by CiresariiTv

Beiuș, 19.11.2017

Măsura fericirii

Zilele trecute la liceu, o profesoară in vârstă spunea uneia tinere despre succesul unei colege a acesteia din urmă. A ajuns bine prin Anglia. Și uite, fără sa facă nimic. Tânăra, dezamăgită a comentat: “Și eu, m-am zbătut atâta și nu am ce are ea!” I-am spus tinerei că fericirea nu este raportându-te la ce nu ai.  “Pentru un om cu picioarele goale fericirea este o pereche de pantofi. Pentru un om cu pantofi fericirea este o pereche de pantofi noi. Dar pentru omul care nu are picioare fericirea este sa alerge desculț! De aceea, spunea cineva că fericirea se măsoară cu ceea ce ai nu cu ceea ce îți lipsește”.
Apoi m-am dus în clasă și am întrebat liceeni dacă sunt fericiți. Prea mult negativism. De fapt românii cam 75% sunt nefericiți. Și tot vorbesc de neajunsuri... De partea goală a paharului.
Priviți mulțumiți la ceea ce aveți! Fiți fericiți. Nu am văzut pe nimeni să fie fericit cu cioara de pe gard!

Nicolae.Geantă
Romford, UK

În căutarea fericirii. Foame și sete după altceva – Vladimir Pustan

Matei 5:6 – „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!”

Oamenii sunt flămânzi şi însetaţi. Înfometaţi şi săturaţi programat până a doua zi, când ciclul burtă goală – burtă plină se reia. Lumea e un uriaş fast-food în care totul se consumă în grabă – hamburgerul, iubirea, promisiunile, viaţa, tinereţea.

Peste 40% dintre români sunt obezi sau semiobezi. Mâncăm prea mult în sărăcia noastră. Probabil că ne umplem burta cu pământ, ca Darie din „Răscoala” lui Stancu, doar să fie ceva în stomac.

Ca să fii fericit, zice Isus, trebuie să-ţi fie foame şi sete după neprihănire, iar asta e greu de realizat câtă vreme eşti sătul de mâncarea lumii. De aceea postul prim trebuie să fie abţinerea de la lucrurile lumii pentru că nu există nici o legătură între neprihănire şi fărădelege.

Când omul s-a golit de lume, există pericolul să-şi dorească un surogat de neprihănire, care să-i cadă bine la stomac, ca nişte aspirine băute la 7 dimineaţa. Neprihănirea pe care o dau tot felul de legi, canoane, datini, ceremonii şi alte fineţuri spirituale. Fariseii avea o neprihănire a lor. Isus ne ridiculizează, propunându-ne să ne luăm la întrecere cu ei, să avem şi noi o neprihănire a noastră.

Aceasta se obţine greu, iar rezultatul e o viaţă de păun aviar, suficient sieşi datorită mândriei religioase din coadă. Această mândrie religioasă e numită de Pavel – gunoi. Isus a asociat-o direct cu făţărnicia.

Omenirea încearcă să rezolve problema aceasta cu bandă izolatoare, iar Dumnezeu a rezolvat-o cu nişte cuie. Acolo, sus, pe cruce, lucrurile s-au simplificat, dar aceasta L-a costat pe Dumnezeu enorm (Romani 10:4).

Neprihănirea e ţintă împreună cu Împărăţia pentru că o viaţă neprihănită aici e garanţia săturării în Împărăţia viitoare. Foamea şi setea de-a fi plin de roada Duhului va fi săturată doar din Pomul Vieţii. Neprihănirea e obiceiul de a-ţi lega micile acţiuni de Dumnezeu, de a semăna cu Hristos când nu eşti la biserică, de a-ţi dori o ştachetă mereu mai înaltă, iar asta e periculos, ca mersul pe sârmă. Viaţa e prea scurtă ca să-ţi doreşti doar să fii sătul aici, iar lumea are meniuri sărace şi notele de plată sunt mari cât iadul.

Vladimir_Pustan

www.ciresarii.ro

Mircea Roșca - Nu voi înceta să fac tot ce îmi stă în putere să văd acești conducători formând acea unitate de care țara are nevoie

Îl cunosc pe Mircea Roșca de când s-a întâlnit cu Dumnezeu. Am fost lângă el la botez (Voi regreta toată viața că nu l-am botezat eu!). Apoi am văzut cum familia lui s-a întors la Domnul. Dumnezeu a început să lucreze cu putere. Am fost cu el la evanghelizări, la rugăciune, în misiune printre studenți, printre tineri, și chiar la mese de prietenie. Niciodată nu am discutat nimic altceva decât despre un Dumnezeu măreț! Pentru că Mircea e virusat de Dumnezeu! Pentru Roșca alergarea prin România nu se poate fără Domnul. Nu se poate parlamentari fără Cer. Preoți fără Duhul lui Dumnezeu. Creștinism fără relevamță. Îl știu bine. Arde pentru Isus Hristos! Simte durerea nașterii creștine în Carpați.

Zilele trecute am fost cu el la Parlament. La rugăciune. I-am văzut în ochi durerea. I-am simțit în soapte apăsarea. România trebuie schimbată nu doar printre oamenii de rând, ci acolo sus, printre liderii țării! Dumnezeu să te ajute Mircea Roșca! Să lupți bine! Să știi că vei întâmpina obstacole! Dușmani. Prigonitori. Dar să mai știi că îi vei învinge chiar luptând cu o singură mână! Dacă cu cealaltă te vei ține de Isus Hristos!

Redau mai jos câteva impresii scrise de Mircea Roșca pe pagina sa de facebook despre Micul Dejun cu Rugăciune (fotografii realizate de Grupul Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul României).

”Saptamana trecuta am participat la cel mai important eveniment organizat de grupul ecumenic din Parlamentul Romaniei - Micul Dejun cu rugaciune! Este poate singurul eveniment in care crestinii din politica pot ingropa securea razboiului, isi pot da mana intr-o pace sincera de care ne-a vorbit Domnul nostru Isus cu atata dragoste si se pot ruga impreuna pentru tara si romanii nostri incercati. Grupul de rugaciune care se intruneste in fiecare saptamana, din care, prin voia Domnului fac parte alaturi de multi parlamentari din toate partidele politice, se roaga pentru unitate in tara, intre institutii, partide, culte, care prin aceasta unitate sa reziste pericolului venit dinspre tarile care s-au departat aproape total de la valorile crestine. Daca intersul de afara pentru resursele noastre naturale inca persista si nu s-au luat niciodata masuri, acum ne sunt atacate valorile ce fac parte din identitatea noastra crestina si se lucreaza atat de perfid, incat se leaga si de familia constituita de Dumnezeu, dintre un barbat si o femeie, creand un spirit democratic, imbracat in norme europene, incat sa te faca chiar sa crezi ca nu este nimic rau... Este foarte rau si pericolul acestei mascarade numita democratie europeana, vine intrun moment in care oricum copiii nostri sunt dezorientati, nemaistiind sa deosebeasca raul de bine... 

De poți...

De poti zidi când zidul tãu se surpã,
De poti lupta când ti-e armura ruptã
De poti sã duci poveri când tie-ti este greu
Ascultã-mã ce-ti spun: esti fiu de Dumnezeu!

De poti rãmane drept
Când toti in jur insalã
De poti sã-ncurajezi
Când altii te doboarã
De dragoste poti da
Când urã-ai cãpãtat,
Ascultã-mã ce-ti spun:
Esti fiu de Imparat!

De poti sã dãruiesti
Când tot ti-a fost luat
Sã-mparti si firmitura
Cu cel ce n-a mâncat
De poti sã te smeresti
Când tu esti inãltat,
Ascultã-mã ce-ti spun:
Esti fiu de Imparat!

De poti sã te jertfesti
Când nimãnui nu-i pasã
De poti ca sã slujesti
Când inima te-apasã
De poti sã-ti pleci genunchii
Când rugãciunea-i mutã
Ascultã-mã ce-ti spun:
Christos Cel Viu te-ascultã.

* nu știu autorul

Nicolae Geantă la Londra

 ”Sfânta Treime” Romanian Church, Hendon, London, 17-19 november 2017

România cu speranțele ucise - de Nicolae. Geantă

multumim pentru foto fratelui Samuel Mitrofan

Săptămâna trecută am ajuns în Parlamentul României. Preț de câteva ore. La Grupul Ecumenic de Rugăciune. Am ajuns entuziasmat, dar am plecat fragmentat. În viziune. România e pe drumul declinului. De câțiva ani nu m-am mai uitat în ochii ei. Țara asta e plină de oameni cu speranțele ucise...

Am visat toți după ‘89 că o să fie bine. Și după 28 de ani de bâlbâială 75 % dintre români cred că țară merge pe sens interzis. PIB-ul a crescut de la 53 la 166 miliarde de dolari. Din ‘89 în 2016. Dar nu se simte deloc. Tot codașii Europei am rămas. Creștem fără dezvoltare și cheltuim mai mult pentru a trăi mai prost, vorba lui Cristian Grosu. Românii câștigă 2 euro pe oră. Danezi peste 25.

Salariile medii au ajuns de la 175 la 513 dolari. În același interval de timp. Dar peste 4 milioane de români au dat buzna în Occident. Azi avem cea mai mare diaspora din Europa! Și-o țară de bătrâni! De curând populația peste 65 de ani a depășit cu peste 301.000 persoane populația tânără de 0-14 ani (3,576 milioane față de 3,275 milioane persoane). La noi nu se mai fabrică deloc cărucioare de prunci. Decât bastoane pentru pensionari. Și totuși, speranța de viață e mai mică cu 6 ani ca media UE.