La ce vârstă rezolvăm problemele lumii?

Circulă o zicală printre americani: "rezolvă problemele lumii înainte să împlinești vârsta de douăzeci de ani - încă le mai ști pe toate!". A trebuit să trec vârful spre panta ce coboară a vieții, vorba fratelui Pustan, ca să înțeleg maxima yankeilor. Zilele astea, la cca cinci ani de când a murit tatăl meu, mi-am adus aminte că înainte de 20 de ani, refuzam aproape orice sfat al lui. (Și-al Domnului, evident). Credeam că le știu pe toate, că bătrânul e demodat, depășit... La 30 și ceva de ani când am făcut preinfarct, mi-am dat seama că bătrânul știe ceva. Și eu știam, dar și el știa. (Îmi spusese de sute de ori că mâncând grăsimi ori dulciuri inima mi se "înfășoară în seu"!). Apoi, după ce-am trecut de 45 de ani, mi-am dat seama că eu nu mai știu nimic. Că tata avea dreptate! El știa...

Privesc azi, o mulțime de tineri care cred că știu totul. Care sunt gata să nu m-asculte, să devină rebeli. Risipitori. Vorba lui John Maxewell: "fiecare o își începe viața într-o stare de ignoranță".
Uneori mă tem pentru tineri ăștia. Alteori, ca în seara asta, mă gândesc că "ifosul" le trece odată cu anii. Atunci vor începe chiar să upgradeze imaginea lumii...

La 20 de ani știam tot, la 35 am înțeles că știu doar în parte, azi parcă mai știu nimic!
Da, toți vrem să rezolvăm problemele lumii...

Nicolae.Geantă

Când biserica pierde inițiativa

"Dumnezeu a trezit duhul lui Cir, împăratul perșilor... " (Ezra 1:1)

Dupa o vreme îndelungată de ședere în plușul Susei, evreii nu mai aveau nicio inițiativă să se întoarca acasă. Se reconstruiască Templul, Ierusalimul, Israelul. Pentru ei moțăiala la soba Susei îi îndepărtase de adevarata țintă: altaraul lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, într-o zi, Cir, împăratul perșilor (la numai un an de la cucerirea Babilonului) ia inițiativa: "Templul trebuie reconstruit!"
Când biserica pierde inițiativa, Dumnezeu va găsi mijloace, tehnici, măgărițe sau pietre care să vorbească! Lucrarea Sa nu poate rămână în ruine.
Ridică-te. Nu vrei să ai tu inițiativa? Biserica are nevoie de o scânteie. Nu aștepta un Cir. Poți fi tu acela!

Nicolae.Geantă
Luton, England

Să nu ne pierdeți - de Nicolae.Geantă

În anul 1995, la ora de rugăciune de la primăria Washington, dintre vorbitori s-a ridicat Ashey Oubre, o fetiţă de vreo 10 ani. Cu un glas plin de dulceaţă, cum numai un copil poate avea, fetiţa a citit un text adresat celor mari. "Nu ne mai vorbiţi despre dragoste dacă voi n-o trăiţi. Nu ne mai vorbiţi despre iertare, dacă voi nu vă puteţi ierta unul pe altul. Nu ne mai obligaţi să mergem la Biserică dacă voi n-o faceţi. Nu ne mai puneţi să citim Biblia dacă voi n-o deschideţi deloc. Nu ne mai vorbiţi de Dumnezeu, dacă voi vă purtaţi ca şi cum n-ar exista... Voi, oamenii mari ne minţiţi. Ne minţiţi şi nu credeţi!".

Cuvintele copilei sunt chintesența vieții de familie. Faptele noastre fac gură mai mare decât predicile noastre. Nu e suficent să audă teologie despre metanoia, ci s-o vadă în casă. Nu e suficient să vorbim despre dărnicie, ci să vadă deschizându-se fermoarele la buzunare. Nu e suficient să audă despre pace, ci s-o trăiască în familie. Nu e suficient să li se spună de eficiență rugăciunii, ci să o audă. Și să-i vadă efectele...

În familii creștinismul nu trebuie doar vorbit. Ci practicat. Altfel biserica din viitor va fi plină de farisei. Sau de atei. Nu trebuie să determini copiii să devină atei spunându-le că Dumnezeu nu există. Ci și purtându-ne ca și cum El n-ar fi real!

Evreii au plătit scump în pustiu. Strigătele micuților lor erau să intre în Canaan nu să se-ntoarcă în Egipt. Dumnezeu a pedepsit părinții care se ancoraseră de trecut. Meteahna nu a dispărut nici în zilele noastre. Numai că, înecându-ne cu fumul ei, ne putem pierde și noi și pruncii.

Trăiți frumos. Copiii văd. Tot. Sunt cele mai bune scanere. Luați aminte la strigătele copiilor voştrii! Într-o zi, s-ar putea să fie prea târziu...

Otopeni - Londra
15 ian. 2015

Tablele Legii

Exodul 31:18 "Când a isprăvit Domnul de corbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu"

În vremea în care mesopotanienii scriau pe tăblițe de lut iar egiptenii pe fâșii subțiri din piele, Dumnezeu a scris poruncile Legii sfinte pe lespezi de piatră! În comparație cu lutul sau pielea, piatra rămâne veșnică! Aceasta arată că Adevărul lui Dumnezeu rămâne, Legea Sa nu se poate șterge, nu se poate deteriora, nu se uzează!
Bine, bine, ar putea spune cineva, dar cum putem ști că pietrele Legii chiar au fost scrise de Dumnezeu și nu de Moise? Simplu: înainte să scrie Decalogul pe piatră, Dumnezeu a chemat tot poporul la muntele Sinai. Acolo le-a vorbit si ei toți au auzit vocea Sa. De frică l-au implorat să nu le mai vorbescă, să nu moară (Exod 22:18-19). Dumnezeu le-a vorbit înainte să le scrie Legea, ca să arate că Biblia nu este cuvântul lui Moise, al lui Pavel, al unui cult, al unui preot sau vreunui păstor... Este Cuvântul lui Dumnezeu!
Dumnezeu și-a scris Cuvântul pe piatră. Ca să rămână. Însă, ca să trăiască trebuie în inimi!


Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la "Sfânta Treime" Hendon, Londra

15-17 ianuarie 2015

Biserica Sfânta Treime Londra

Hendon School, Golders Rise, NW4 2HP

Botez Noutestamental la Biserica Eben Ezer Boldeşti

duminică 17 ianuarie 2016, ora 10

Biserica de rromi Eben Ezer din Boldeşti 

cu Rouă pentru Suflet şi Viorel Oprişan

Aşteptare - de Zorica Laţcu

Mai vii si astazi? Mila iar Te poarta,

 De sus, spre staulul din Bethleem?

 Din lume n-ai cules destul blestem?

 Iubirea Ta nici astazi nu e moarta?

 Spre duhuri vii, cu ingeri de lumina,

Spre inimi vii cu stralucit alai,

 Si-n iesle nu e nici un fir de pai,

 E numai piatra goala, numai tina.

Sfaturi pentru ce a mai rămas din 2016 – de Vladimir Pustan

Continuați să iubiți. A iubi e renunțarea la propriile drepturi. Oare avem așa ceva?

Continuați să muriți. Zilnic și total. Aceasta înseamnă pocăință.

Continuați să slujiți. Cel mai bun leac împotriva depresiei și sinuciderii.

Continuați să visați. Alb-negru sau color. Cine nu mai visează larg și mult e mort, chiar dacă trăiește.

Continuați să rămâneți în El. Pe vremuri maratonul era cu făclia aprinsă.

Continuați să luptați cu descurajarea. Când te vizitează adu-ți aminte de bunătatea lui Dumnezeu de ieri, realizează prezența Lui astăzi și nu uita promisiunile Lui pentru ziua de mâine.

Continuă să continui…

V l a d i m i r _ P u s t a n

 http://www.ciresarii.ro/index.php/sfaturi-pentru-ce-a-mai-ramas-din-2016-vladimir-pustan/

Evanghelizare la Biserica Eben Ezer Boldeşti

cu Rouă pentru Suflet şi Nicolae Geantă

Ziua când s-a rupt Cerul - de Nicolae.Geantă

Într-una din zile, Isus şi-a agăţat fierăstrăul în cui, şi-a luat haina dintr-o cusătură şi-a ieşit pe uliţa satului. “Nu poţi pleca acum, a fost glasul la unison al familiei, mai avem comenzi neonorate: mese, scaune, sfeşnice…”. “Tâmplari mai găsiţi în Israel, dar Mântuitorul lumii e numai Unul. N-aţi înţeles că pentru asta am venit?”. Nu ştiu de ce, de două mii de ani, nici noi nu înţelegem că Isus Hristos a venit să ne deschidă Cerul. Altfel n-am maI alerga la sfinţi, la moaşte, la metrii de lumânări. N-am mai înroşi telefoanele sunând proorocii, nu ne-am mai scufunda în gheaţa Bobotezei după cruci…

Din Nazaret Domnul Hristos a coborât direct la Iordan. Pentru că dacă vrei să vezi Cerul deschis întâi trebuie să te cobori. Iordanul e râul morţii. Adică acolo ai rupt-o cu trecutul. Şi în trecut este păcatul. În faţă e sfinţenia. Nu se poate deschide Cerul fără ea. Nu la Templu, nu în sinagogi, nu în biserică se deschide obligatoriu Cerul, ci acolo unde ţi-ai îngropat trecutul. Hristos n-a coborât să îşi îngroape trecutul, ci să-l desfiinţeze pe al nost’!

Când a intrat în apa Iordanului, Ioan s-a temut să-L boteze! Dar a strigat din toţi rărunchii: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Ca să vezi Cerul deschis, trebuie să recunoşti Mielul lui Dumnezeu! Atenţie, Isus Hristos nu e doar “amnos” (miel de jertfă), ci şi “arnion” (miel de glorie). Merită să îi aducem închinăciune! S-a jertfit El, să nu mai murim noi!

Tu-ai fi putut s-alegi, Isuse - de Traian Dorz

Tu ai fi putut să alegi, Isuse,
dar n-ai ales - ci ai primit
cu mulţumire şi-ascultare
ce Tatăl Sfânt ţi-a dăruit.

Ajută-mă să pot şi eu
să-I mulţumesc lui Dumnezeu,
în orice loc şi-n orice fel,
de tot ce-mi rânduieşte El.

Tu-ai fi putut s-alegi şi trupul
şi Mama care să le ai,
dar n-ai ales, ci cu iubire,
ce Tatăl Îţi dădea, primeai.

Tu-ai fi putut s-alegi alt leagăn
şi-alt loc pentru venirea Ta,
dar n-ai ales, ci cu răbdare
primeai ce Tatăl Ţi-arăta.

Tu-ai fi putut s-alegi şi fraţii
şi calea de mărturisit,
dar n-ai ales, ci-ai vrut pe-aceia
ce Tatăl Ţi i-a rânduit.

Tu-ai fi putut s-alegi, Isuse,
oricând – şi tot ce-ai fi dorit,
dar n-ai ales, ştiind că Tatăl
alege cel mai potrivit.

Traian Dorz

Să arătați chipul Lui Dumnezeu - de Nicolae.Geantă

Odată, un bătrân se uita într-o fântână. "Ce vezi acolo bunicule?". "Chipul Lui Dumnezeu". Bunicul l-a ridicat pe nepot pe ghizdurile fântânii, dar copilul a rămas surprins. "E doar... chipul meu!". "Înțelegi, Dumnezeu este în... tine!".

Chipul lui Dumnezeu este în dumneata și-n mine. În funcție de noi, oamenii îl văd pe El. Când venim în biserică, noi, întregul, expunem chipul Lui Dumnezeu. În funcție de noi, El e vesel, e trist, e drept, e bogat sau sărac, iartă sau aplică corecții.

Îmi place să spun bisericilor ori elevilor că la Golgota, acum 2000 de ani, Dumnezeu s-a spart în milioane de cioburi și s-a împrăștiat în toată lumea. Azi, eu și dumneata, venim ca niște piese de puzzle și-I întregim chipul. Sau, i-L schimonosim...

Din nefericire, creștinismul unora e ca poleiala de pe mobilă: foaaaaaarteeee subțire!

Nicolae.Geantă

Gânduri între Crăciun și Bobotează (2) - de Nicolae Geantă

 (E greu să taci. Există pericolul să îți auzi gândurile).

Se colindă foarte modest. Mai mult pentru bani. Copiii românilor nu mai știu colinde. Nici părinții, și nici profesorii lor nu pot cânta un colind "da capo a fino". Colinda, spunea Ioan de Kronstad, trebuie să fie un fel de rugăciune! Dacă nu e... manea!

Nici urări frumoase nu se mai fac. În iarna asta a fost prima dată de 80 de ani când în ziua de Anul Nou mama a așteptat copii cu plugusorul și n-au venit decât... un băiat cu sora sa mai mică. Aveau un bici din... lanț! N-a știut nicio urare! 

Două lucruri mi se par fariseisme în ultima zi a anului: să dai SMS-uri unora pe care niciodată în cele 365 de zile nu îi întrebi "de sănătate"; și să stai dela 23,50 până la 0,10 în genunchi, la rugăciune! Mai ales dacă în timpul anului nu prea te-ai omorât cu datul pe la biserică. 

La biserică vin puțini în seara de An Nou. La artificii, la miezul nopții, e puhoi de lume. Știți de ce mă oftic? Că treaba rea se face bine!

De sărbători oamenii se gătesc cochet. "Ce haine frumoase v-ați făcut!" Da, dar sub ele se ascunde păcatul!

Nicolae.Geantă

Cum să ai cărări netede în 2016 (predică de Anul Nou) - Nicolae.Geantă

Text : Iosua 1:1-9 și Proverbe 4:26-27

Inventio
Dumnezeu nu ne-a promis o cale fără spini, nici fără urcușuri. Dar a promis o cale netedă!
De ce, deși spunem că suntem cu Hristos, uneori calea e accidentată, cu asperități, plină de găuri ca asfaltul din Bihor sau Qandahar?

1) nu ne mai încredem în promisiunile lui Dumnezeu - Iosua 1:2
- atunci rezolvăm noi problemele. Gresind.

2) ne abatem de la calea Domnului - Iosua 1:7b
- calea Domnului nu are virare nici la dreapta, nici la stânga. Și nici atât înapoi!

3) nu ne fructificăm oportunitățile - Iosua 1:4-5
- ne mulțumim cu putin când de fapt El ne-a oferit totul

4) uităm că nu suntem singuri pe drum - Iosua 1:9b
- oricât de grea ar fi calea ochiul lui Dumnezeu veghează asupra noastră

Concluzio
Dumnezeu ce promite face! Nu diminuează, nu caută scuze, nu uită! Noi?

Pentru prieteni. Și nu numai - de Vladimir Pustan

Doi soldați în tranșee. ”De ce se bat oamenii în război?” ”Pentru că se supără două țări.” ”Adică, două bucăți de pământ?” ”Nu, oamenii din ele.” Cel de-al doilea soldat, lăsă pușca jos și sări afară. ”Atunci eu plec, că nu-s supărat pe nimeni.” Asta, recitându-l pe Remarque…

Să nu fiți supărați pe nimeni anul care vine. Să iertați azi ce aveți de iertat…
Când cineva vă îngroapă în pământ vă face un bine. Sămânța nu germinează afară. În multe sate din Bihor, morții se îngroapă în grădina casei. Aștept să înflorească tata…
Îmi amintesc de el, că într-o vară, când o furtună ne-a rupt cireșul, mânca plângând cireșele din crengile rupte. Apoi crengile le-a băgat pe foc.

Păstrați numai ce-a fost bun din 2015 și restul puteți să ardeți. Cenușa memoriei e bună să stingă deochiul pesimistului.
Nu există victorii la preț de chilipir, cum nu există somn bun fără stilnoxul credinței.
Viața e frumoasă când recunoști că lacrima e antecamera viselor împlinite. O să aveți necazuri în 2016 pentru că ele sunt sigure ca și impozitele. Dar veți primi putere să le biruiți.

Va fi și pâine și apă iar îngerii vor ventila cu aripi de fum, singurătatea. Când vă vor părea prea greu de urcat munții, încercați să zburați peste ei…
La mulți ani, prieteni! Câți vor mai fi, pentru că important nu e să trăiești mult, ci frumos…


V l a d i m i r _ P u s t a n, fundația Cireșarii
31 dec. 2015