De vei putea pastra o minte treaza
Cind toti in jurul tau si-o pierd pe-a lor,
Si cind in preajma ta nu inceteaza
Sa te acuze toti, nepasator,
De-ti poti pastra increderea in tine
Cind toti se indoiesc de vorba ta,
De vei putea sa-i ierti, caci, stii prea bine,
Aceste indoieli se pot ierta,
De-i astepta, si asteptind intruna
Tu nici o clipa n-ai sa obosesti,
Mintit de-ai fi, sa nu slujesti minciuna,
Urit de-ai fi, pe nimeni sa urasti,
De poti visa, dar nu esti rob visarii,
De poti gindi, dar nu faci scop din gind,
Drept doi vicleni pe-aceeasi treapta stind,
De poti sa faci din tot cistigul tau
Un munte, sa-l arunci pe-un singur zar
Sa-l pierzi, si iar incepi, mai dirz, din nou,
Si nimanui tu nu te plingi macar,
De-ti poti sili si inima si nervii
Si fibrele din care-ai fost urzit
Spre-a te sluji cu rivna indirjita
Desi demult izvoru-i istovit,
De-ti poti privi in tandari sfarimata
Lucrarea pentru care te-ai jertfit
De te cobori s-o-nalti mai incordata
Chiar de unealta-n miini ti s-a tocit,
De poti sa fii prietenul multimii
Si totusi, demn, sa nu o lingusesti,
Sa stai cu regi pe crestele-naltimii
Dar fara ca pe-ai tai sa-i parasesti,
Cind nici dusmani, nici cei iubiti de tine
Nu te-or putea rani,
Si-n fata ta acelasi pret au toti,
Dar din nici unul un idol sa-ti ridici nu vei cerca,
De poti plivi minutul trecator
Cu 60 de secunde neuitate
Si demne de un drum biruitor,
Atunci, in lung si-n lat, cit vintul bate,
Al tau va fi Pamintul stapinit
Cu tot ce are sub al vietii dom
Si are inca, vei fi cucerit
Eterna-mparatie de-a fi OM.
