Intoxicaţi şi flămânzi - Nicolae Geanta

Într-o zi, o clasă de-a doişpea a pus pixurile pe bancă şi a băgat caietele în rucsaci. „Vă rugăm frumos, astăzi nu ne predaţi nimic. Nu mai avem chef să scriem!”. „Dar ce să fac?”, am întrebat retoric. „Să ne predicaţi!”, au răspuns, la unison...

Am lăsat catedra şi am coborât între ei. „Ştiu de ce doriţi să vă predic, le-am spus. Pentru că sunteţi flămânzi! Vă e foame. Omul nu se hrăneşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt ieşit din gura lui Dumnezeu. Voi nu primiţi de nicăieri nici o fărâmitură pentru suflet. Iar ce vă dau eu săptămânal aici, nu vă ţine de foame o săptămână! Darămite o viaţă!”.

Ieri, un grup de liceeni electronişti care stăteau pe hol în aşteptarea unui domn inginer cu care aveau ore, m-au rugat să îi primesc la mine în clasă. „Dar de ce nu intraţi la ora voastră?”. „Pentru că ne-am săturat. Nu mai putem digera!”.

I-am primit. Le-am vorbit despre intoxicaţi şi flămânzi. O filosofie de viaţă pe care o trăim de dimineaţa până seara, 7 zile din 7. Intoxicaţi de politică, de manele, de cursuri care nu ne plac. De ţigări, de bere, de grătare. Intoxicaţi de cicăleala partenerilor, de pretenţiile vecinului, de ifosele copiilor. De Internet, de margarină, de predici slabe. Nimic nu ne mai intră în cap. Şi nici în inimă. E ca şi cum am sta otrăviţi în spitale, şi orice prăjitură ni s-ar oferi de cei dragi, oricât de bună, e refuzată. Pentru că nu mai încape. Iar dacă am gustat puţin măcar din ea, o vomităm îndată.

Spitale, medici sau biserici? - Nicolae Geantă

Lucian Mândruţă, acel jurnalist antenist autodeclarat agnostic care sute de seri la rând a prezentat jurnalele pe sticlă, a postat pe pagina sa de Facebook, în 25 septembrie, un articol incendiar la adresa preoţilor din România. În timp de o lună, a adunat 2500 de like-uri, 500 de comentarii şi 4500 de share-uri. "Probabil, cea mai importantă furtună intelectuală între "feisbukeriştii" româneşti", spune Dilema veche care l-a publicat în ultimul ei număr (455/1-7 nov. 2012). Textul (original) e redat mai jos.

Când crezi că Dumnezeu nu există - Nicolae Geantă

Gheorghe, un tip blond de-a doişpea, mi-a spus într-o zi că Dumnezeu nu există.

"Astea cu Dumnezeu sunt vorbe goale dom' profesor. Pentru că... nu există!", a încercat el să îşi scuze necredinţa.
"Ce te determină să spui asta?", l-am întrebat mergând direct la banca lui.
"Păi, vedeţi dvs, popii! Comportamentul lor, m-a determinat să cred că Dumnezeu n-ar exista. Apoi, ai mei, acasă, zic ei că sunt creştini, dar zic degeaba. Doar vorbele-s de dânşii. Nimeni nu mi-a arătat nimic dumnezeiesc. Sincer, nu pot să cred în Dumnezeu. Eu sunt ateu".

M-am oprit în faţa băncii lui, şi asemeni unui rabin din familia lui Rotschild, i-am spus fără ezitare:
"Te felicit c-ai ales asta!"
Toată clasa a rămas blocată. Unora le refuza urechile să creadă că m-au auzit spunând asta. Gheorghe a rămas blocat. Ca o statuie de ceară la Luvru.

Când e neorânduială la Cina Domnului

Text: 1 Corinteni 11

Inventio
Pavel abordează dezordinea care era la adunările publice ale bisericii din Corint: întâlnirile lor erau nebiblice şi în neorînduială; femeile preluau conducerea peste bărbaţi; diferiţi membri se luptau pentru conducere şi pentru oportunitatea de a vorbi; în general, era confuzie şi o slabă mărturie înaintea celor nemântuiţi. 
Capitolul 11 tratează în special neorânduiala de la Cina Domnului.

Dispozitio
1. Cauzele neorînduielii la Cina Domnului
a) Nesupunerea femeilor (v. 1-16)
b) Dezbinări în Biserică (v. 17-19)
c) Motivaţii egoiste (v. 20-22)

2. Consecinţele neorînduielii la Cina Domnului
a) judecată în locul binecuvântării (v.23-29)
b) pedeapsă fizică (boală) şi spirituală (moarte) (v. 30)

3. Corectarea neorînduielilor
a) judecare personală (v. 31-32)
b) dragoste reciprocă / simbioză creştină (v. 33)
c) discernământ spiritual (v. 34)

Concluzio
Dumnezeu e ordine. Biserica e ordine. Cina trebuie să se facă în ordine. Altfel, adunările noastre se vor strânge laolaltă pentru binecuvântare şi nu pentru blestem („osândire" în v. 29, 32, 34).

Rămâneţi cu picioarele în Iordan - Nicolae Geantă

Când preoţii care purtau chivotul s-au coborât în mijlocul Iordanului, "apele care se coborau de sus s-au oprit şi s-au înălţat grămadă", spune Iosua (3:16). Atâta vreme cât purtătorii de chivot au stat în mijlocul râului, Israelul trecea ca pe uscat (3:17).

Preoţii au fost primii care "şi-au muiat picioarele" în Iordan. Ar fi putut să fie şi primii care puneau picioarele pe uscat. Dar, au rămas în mijlocul albiei. Responsabilitatea lui Dumnezeu era pe umerii lor. Fiind şcoliţi în leadership de Moise cel rânduit de Dumnezeu, au ştiut bine ce înseamnă "căpitanul părăseşte ultimul corabia"!

Staţi cu chivotul pe umeri şi nu ieşiţi din Iordanul vieţii până sunt salvaţi toţi. Aşteptaţi copiii, bătrânii de la urmă. Dacă oamenii au probleme, suferinţe, dacă le este greu, fiţi cu chivotul aproape de ei.  Ajutaţi-i să privească la chivot cu încredere. Căci Petru a mers pe mare numai cât a privit la Isus. Dacă staţi în mijlocul râului, oamenii nu vor privi la valurile strânse grămezi în amonte.

Harvard şi "IncestFest" !

Vă vine să credeţi sau nu, Harvard University, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din lume (în luptă pentru supremaţie cu University of Cambridge şi Massachusetts Institute of Technology), a atins apogeul ruşinii! Nu pentru că ar avea studenţi slabi, că nu mai face carte sau ştiinţă, ci pentru că demonstrează încă odată că înţelepciunea strică! Schimonoseşte. Societatea. Omul. Pe Dumnezeu!

Prin urmare, la începutul acestui an universtar, studenţi de anul I, lângă cursurile de Filosofie, Istorie şi Ştiinţe, s-au gândit să organizeze un "IncestFest Hook up Party"! Adică un "festival al incestului". Un mega party, undeva la sfârşitul semestrului I (iarna, 2013), unde bobocii - numai cei cu rezidenţă în Kirkland (un campus al Harvard-ului), sunt invitaţi să participe la "sex în familie"!!! "Nu e un show imoral, al incestului propiu zis, deoarece aici nu e vorba de părinţi", declara pentru Harvard Crimson - o revistă din Campus, Samantha Berstler (o studentă), "familia" fiind considerată studenţii care locuiesc împreună în casa Kirkland.

Vestea oripilatoare pentru mine, aflată de curând din mai multe surse (vezi mai jos), a pus capac prin faptul că la acest show păcătos studenţii ce vor fi elogiaţi sunt invitaţi să facă sex cu câţi mai mulţi parteneri, chiar şi indiferent de sex! Iar ştirea, mediatizată intens pe Internet, întreabă pe final: "America, this is your best and brightest. Are you proud?". (America, acest lucru e cel mai bun şi mai strălucitor. Eşti mândră?).

Nu am putut să pierd vremea citind despre această ştire, (AICI, aici, aici, aici, sau aici), însă reacţiile americanilor au fost pe măsură. La fel şi liceenii mei - care totuşi nu sunt Harvard, dar, după ce am discutat despre această sărbătoare a scârbei, majoritatea au condamnat-o.

Ceea ce mă tem eu, este că după festivaluri gen "Happy Halloween", "Gay Fest" etc, România să nu fie cuprinsă şi de ideea trăznită a "Incest Fest"! Mizeria e cu atât mai mare, cu cât pleacă nu de la oamenii de jos, ci de la cei cu pretenţii intelectuale. Asta, ca Dumnezeu să ne arate că înţelepciunea lumii e nebunie! Iar fără El, oamenii rămân în "voia minţii lor blestemate" (!), ca să-l citez pe Sf. Apostol Pavel.

"Incest Fest" de la Harvard este cu atât mai mult de condamnat, cu cât universitatea din Cambridge, Massachusetts, a fost prima înfiinţată în USA (8 septembrie 1636) de pastorul John Harvard, cu scopul de a şcolariza... pastori!

Devenind una dintre cele mai renumite şcoli din lume  (19 premiii Nobel, 15 premii Pulitzer etc), (cu un buget impresionant), dar secularizată în timp, Harvard a ajuns să promoveze tot felul de păcate... Unde Dumnezeu nu e, nimic nu e...

Nicodim, arhontele cu nevoi imperios necesare

Text: Ioan 3:1-13 

Inventio
Am un câine tare deştept. Hunter, e numele lui. Vine, pleacă, se aşează la comandă. Tace când îi spun. Vânează. Dar, bagă botul în farfurii, bea apă din găleata fără capac, murdăreşte uşa casei cu noroiul de pe labe, intră în beci şi fură - dacă găseşte ceva convenabil. Orice aş face, nu-i  pot schimba comportamentul de câine!

Marea problemă a oamenilor religioşi, nu e că nu-L caută pe Dumnezeu, ci că nu-L văd cât e de aproape! Iar viaţa lor, tot neschimbată rămâne. Spre deosebire de câini, oamenii au şansa să se schimbe... Cum vor reuşi?

Dispozitio
De ce avea nevoie Nicodim, un fruntaş religios, un fariseu foarte strict, serios, deştept? Un om a cărui bogăţie, spun istoricii biblici, ar fi putut hrăni Ierusalimul întreg pentru doi ani! Cca 2 milioane de persoane/zi!

 1. Avea  nevoie de Cineva care e mai mult decât un Invatator, avea nevoie de un Mantuitor
 2. Avea nevoie de ceva mai mult decât o religie, avea nevoie de o naştere din nou
 3. Avea nevoie mai mult decât de o Lege, avea nevoie de viaţă!


 Știm ca a găsit Viaţa, căci îl găsim interesat de funerarii la moartea lui Hristos!
 
Concluzie
Un  singur lucru e necesar pentru viaţa vesnică : credinţă în Isus Hristos!

Ieşire din labirintul cu lei

Text: Daniel 6

 Inventio
Viaţa e un labirint. O sumedenie de căi. Uneori sunt situaţii fără ieşire: un cancer, un accident de maşină nedorit, o victimă, un diabet, un examen important picat, un şomaj, un copil ajuns în lume, un soţ care curveşte, un ginere care vrea să divorţeze de fiica-ţi de numai 20 de ani. Situaţii întortocheate ale vieţii.

Cum să ieşim din situaţii fără ieşire?Un ziarist, prieten al meu a lansat de curând chiar o carte: „Râmân lângă ai mei să disper”. Nu-i un răspuns reuşit. Dumnezeu n-a chemat pe nimeni să dispere.
Şi totuşi, când am ajuns în labirint, cum înaintăm spre ieşire? Dar dacă în labirint sunt şi lei? Mai e vreo şansă? 

Dispozitio
Daniel, evreu, rob în Babilon. Fără Templu, familie, prieteni. Fără Ierusalim. Străin într-o ţară unde se scanda: „Bel-Mardok al nostru e cel mai puternic dumnezeu. Iehova al evreilor, unde este?”.

 1. Din labirintul cu leii al vieţii ieşi numai dacă rămâi statornic în credinţă.
Hotărât. Nu oscilant. Nu cu abateri stânga dreapta. Jos-sus.Ilustraţie: Doi nebuni au evadat din ospiciu. Aveau de sărit 100 de garduri. La 99 unul a întrebat: „Mai poţi?”. „Nu”. „Atunci, să ne întoarcem”.
Nestatornicia în viaţă e o nebunie curată. E sinucidere. Bisericii, creştinilor, asta lipseşte: nestatornicia. Nu suntem giruete. Nu trăim după direcţia vântului.Cum a rămas Daniel statornic, într-o lume plină de lei potrivnici:
a)      s-a hotărât să nu se spurce mâncând la masa împăratului
b)      s-a hotărât să nu îşi schimbe identitatea
c)      s-a hotărât să nu se închine la idoli
d)      s-a hotărât să-I slujească Domnului în orice vreme; chiar şi când legea îi interzicea
 
Rezultate:
a) a fost binecuvântat cu frumuseţe (1:15). Dumnezeu e cel mai bun fond de ten. Psalmistul zice: „Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie”.
b)  a fost binecuvântat cu înţelepciune (1:19)
c) a fost binecuvântat cu ştiinţă (1:19)
d) a fost binecuvântat cu Duhul Dumnezeilor celor sfinţi (3:8, 5:21)

 2. Din labirintul cu lei al vieţii ieşi numai dacă rămâi statornic în rugăciune
Daniel se ruga de 3 ori pe zi. Rugăciunea dis de dimineaţă – mă fereşte de ispite, de necazurile din timpul zilei. Începe ziua cu rugăciune. Te înarmezi. Laşi totul în grija Lui. Şi termin-o la fel. Vei dormi fără diazepam!

a)      rugăciunea nu e 112; suni numai la urgenţă
b)      rugăciunea nu e hidrant; o foloseşti numai din când în când; nici măcar duminical
c)      rugăciunea nu e sperietoare!; te rogi să sperii diavolul, ori oamenii


„Oare Cel ce-a sădit urechea, să nu audă?” – zice psalmistul.Ştiţi de ce mă tem? Că într-o zi, s-ar putea ca Dumnezeu să nu ne mai audă!Rugăciunea, e lucrarea neterminată a Domnului. Continuaţi-o.

3. Din labirintul cu lei al vieţii ieşi numai dacă rămâi statornic în mărturie
Daniel a trecut prin încercări mari: deportat, ameninţat cu exterminarea, urât de cei din jur. De ce? Ca să fie martorul lui Iehova. Şi, de fiecare dată l-a scos învingător. De ce? Ca Dumnezeu să-şi capete slava!A fost martor în vremea împăraţilor: Nebucadneţar, Belşaţar, Darius, Cirus. De fiecare dată, prin intervenţiile sale la curte, „toată împărăţia a fost obligată să adopte ca Dumnezeu (numai) pe Iehova!”.N-au găsit nici un lucru cu care să-l învinuiască!C. 6:4: „n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare”


„Fiţi martori”, a zis Isus. În Ierusalim, Iudeea, Samaria. Până la marginile lumii.În biserică, în familie. La şcoală, facultate, uzină. Pe stradă, în parc, în magazine, la televiziuni.Marea problemă a bisericii din 2012 este mărturia! Nu mai suntem martori. Şi nici atât martiri!

Ilustraţie: În călătoria Pelerinului lui Bunnyan, Creştinul după ce a urcat Dealul Greutăţilor a ajuns la o poartă. Ca să intre i s-a cerut sulul mărturiei. Îl pierduse urcând dealul. Sfatul portarului? „Întoarce-te unde ai pierdut sulul mărturiei”. E valabil şi pentru noi.

 Şi totuşi; rămânem credincioşi, rugativi, martori, dar ajungem în labirint. La lei. Cum ieşim? 

4. Din labirintul cu lei al vieţii ieşi numai în sus!
Daniel între lei. Groapa sigilată. Pereţi înalţi. Întuneric. Cum să ieşi? Dumnezeu are soluţii incredibile: a trimis un Înger care a închis gura leilor! Fratele Pustan spunea că Îngerul le-ar fi zis: „Nu-l mâncaţi pe Daniel în seara asta. Mâine veţi avea o masă pe cinste”!Şi a doua zi, leii s-au săturat. Leii nu-s pentru sfinţi, ci pentru vrăjamaşii lui Dumnezeu. Vrăjamaşii vor pieri, dar nu singuri, ci cu copiii şi nevestele lor! (6:24)


Ilustraţie: Călugărul Francis de Nola alergat de vrăjmaşi. Ajunge la poala unui munte înalt. „Aici mi-e sfârşitul”. Când dispera, vede o peşteră. Intră în ea. Apoi, un păianjen cu cea mai mare viteză ţese o pânză la gura ei. Când urmăritorii vin şi spun că numai aici poate fi, un bătrân le zice: „Nu are cum, vedeţi pânza de păianjen? E întreagă”.


Concluzio
Dumnezeu are soluţii pentru orice întortocherea labirintului. Şi pentru leii de aici. Iosif a ieşit din groapa Dotanului în sus. Iona a ieşit din burata chitului, tot în sus. Pavel a ieşit din fundul mării în sus. Petru s-a ridicat din valuri (după ce mersese pe mare) în sus! Privind la Isus. Tâlharul la cruce a văzut că scăparea sa din cuiele bătute în inimă se face doar în sus. A privit Crucea. Se ridica în sus. Cu Mântuitorul atârnat între cer şi pământ.


Atenţie: din labirint se iese nu numai privind în sus. Ci întinzând mâna ca Dumnezeu să te apuce!Aveţi probleme, labirinturi, leii care răgnesc la dvs? Întindeţi mâna în sus! Dumnezeu e la vârful degetelor!    

A merge înainte

de Vladimir Pustan

Monseniorul Farveau, spunea odată că "pentru Biserică nu există fidelitate decât în curajul de a evolua. O biserică ce stă pe loc, înţepenită în tipicuri şi şabloane, poziţionată într-o lume în continuă mişcare, e un tablou aducător de moarte spirituală".

Predicarea trebuie să fie unul dintre lucrurile prime ce trebuie adaptate lumii în care trăim. Nu alterând sau diluând mesajul, ci punându-l pe predicator în timpul prezent. Lumea seamănă tot mai mult cu Areopagul din Atena, iar un Petru, chiar şi hotărât, nu face nici o treabă acolo. Generaţia aceasta de tineri trebuie să găsească în predică lucruri mai captivante decât Facebook-ul. Familiile tinere au nevoie de ajutor şi răspunsuri la întrebări. Chiar şi bătrânii sunt mai deştepţi ca cei din generaţiile vechi, pentru că au telefon mobil!

Evoluaţi... Creşteţi în toate privinţele... Pregătiţi-vă...

articolul a fost publicat pe 29 oct. 2012 în revista Predicatorul (Şcoala de Predicare "Cireşarii") 

click http://predicare.ciresarii.ro/?p=958#more-958

Rugăciunea, lucrarea neterminată - Nicolae Geantă

Ucenicii nu au cerut: “Doamne, învaţă-ne să predicăm, să vindecăm, să facem minuni!”, ci “învaţă-ne să ne rugăm!”. Pentru că, rugăciunea e putere. E avere. E sănătate (spirituală, trupească). Ea uzează nervii, implică omul în întregime. Aduce răspunsuri neobişnuite. Şi Cerul. Lângă noi. În timpul rugăciunii noi ne vărsăm oful. Apoi, liniştiţi, putem medita. Şi auzi pe Dumnezeu cum vorbeşte! Silabisând. Experimentăm ce spunea Kierkegaard: „Am crezut până acum că rugăciunea înseamnă a spune ceva. Mai târziu am experimentat că rugăciunea înseamnă a asculta”.

Rugăciunea “leagă neputinţa omului de omnipotenţa lui Dumnezeu”, spunea A.V. Tozer. Ea transformă cuvintele noastre în pâini calde. Sau în arme de luptă. Şi, un om sfânt e o armă de temut în mâinile unui Dumnezeu sfânt! “A fost calea pe care a mers Stăpânul. Să nu păşească sufletul meu pe ea?”, întreba Horatiu Bonar. Biblia ne vorbeşte Salvatorul Isus, a stat ore, nopţi  întregi în rugăciune. Suntem noi mai puternici ca El?

Noi trebuie să continuăm ceea ce a început Domnul Hristos, ucenicii, biserica primară. De fapt, eu cred că rugăciunea e singurul lucru pe care Mântuitorul l-a lăsat neterminat! Iar noi, suntem chemaţi să punem umărul la treabă. Ceea ce n-am înţeles probabil, este că numai cine seamănă rugăciune va secera putere. Numai bisericile ce s-au rugat, vor experimenta treziri spirituale. Numai creştinul care se roagă, respiră. Trăieşte. “Numai cei ce vor încuia cu lacătul rugăciunii seara, vor avea cheia să deschidă o nouă zi”, spunea scriitorul. Numai rugăciunea de durată, aduce treziri de durată.

“Rugaţi-vă tot timpul” (Luca 21:36), ne-a sfătuit Emanuel, Împăratul Veşniciei. “Rugaţi-vă neîncetat   (1 Tesaloniceni 5:17)”, ne-ndeamnă şi Pavel. Nu-i simplu sfat camaradesc, ci o poruncă! Faptul că ne rugăm, demonstrăm că Dumnezeu e o fiinţă reală: putem vorbi cu El. Creatorul nu doreşte ca rugăciunea noastră să fie ultima alternativă, ci prima opţiune. Ea trebuie să fie volanul, nu roata de rezervă! “Neglijarea rugăciunii este o obrăznicie”, scria Ravenhill. Prin lipsa ei spunem că avem încredere în fire.

Rugaţi-vă pentru Emma Repede!

Luni 29 octombrie 2012, solista Emma Repede (fosta Morosanu), va suferi o intervenție chirurgicală pentru a i se îndepărta tijele pe care le are la coloana, din urma accidentului de anul trecut!

Rugati-va pentru Emma! Rugati-va pentru medicii ce o opereaza, pentru profesionalismul lor! Rugati-va si pentru Cristi Repede!

Avem incredere ca Dumnezeu va asculta rugaciunile dvs si va lucra într-un mod minunat! Iar Emma va cânta din nou Regelui Regilor!

România trei în unu - Nicolae Geantă

Azi, în jurul prânzului, am participat la o dublă lansare de carte. Oameni cu ştaif. Serousi, Armani. Rochii, sacouri, cravate, papioane, eşarfe. Bijuteri. Un senator. Primarul municipiului. Consilieri. Judeţeni şi locali. Directori de edituri. Profesori, directori de licee. Oameni de afaceri. Şefi de partide. Televiziuni, jurnalişti. Camere video. Microfoane. Chitară. Folk. Pian. Mozart. Catrene. Epigrame. Protipendadă culturală. Aprecieri. Critici. Autocritici. Dialoguri siropoase. 

După amiază, fata mea cea mică m-a rugat să mergem puţin prin... bâlci. În satul vecin. Un târg anual de Sân' Dumitru. Încă de la intrare o maree de gunoaie. Maşini. De toate mărcile. Căruţe. Miros de mici. Şi de pastramă. Brânză de burduf. La kil, sau în bulz copt. Bere. Vin. Ţuică. Rom. Poşircă. Gogoşari. Arbagic. Ceapă roşie. Praz. Fasole. Toate întinse pe jos, pe celofane. Corturi cu haine. Tarabe cu cisme de cauciuc. Linguri de lemn. Ulcele de pământ. Bulzuri de floricele. Halviţă. Turtă dulce. În formă de inimă. Ţigani cu geamantane pline de bijuterii. Din tinichea. Alţii cu jocuri tâmpe. De prostit copiii. Şi beţivi. Waw, şi încă... câţi?! (cacofonie permisă!). Elevi cu cutii de bere. Puştoaice cu Marlboro aprinse.  Chiote. Ciobani. Ţărani. Orăşeni. Poliţie. Manele. Unul dă cu cuşma de pâmânt. La melodiile lui Paleru. Vociferări la mese. La colţuri. În stradă. Discuţii puerile. La "una mică".

Predicare in power-point ori power-Holy ?

articol apărut pe blogul lui Marius Cruceru, vineri 26 oct. 2012, la adresa

http://mariuscruceru.ro/2012/10/26/cum-predicam-cu-power-point-sau-cu-puterea-cuvintelor/

Prietenii știu despre mine că nu mă opun tehnologiei. Deloc! Am fost printre primii între colegi care am avut un telefon mobil, pda și altele. Prima conecție la internet, al doilea cont de mail, al doilea cont pe wordpress.

Nu sînt un timid al tehnologiei și am încercat și prezentările cu powerpoint, cursuri și predici. Dacă la cursuri și prezentări, conferințe, ar merge, la predici nu cred că este cea mai potrivită alegere.

Un pastor a răspuns la întrebarea studentului la teologie Putem să predicăm cu power point:
- Da, preferabil ar fi să predici cu power of the Holy Spirit, full stop, dar se poate și cupower point, numai că nu în primii șapte ani de slujire.
- De ce?
- Pentru că în primi ani de slujire trebuie să vă formați capacitatea de a crea imagini din cuvinte.

Cu totul de acord! Dacă nu putem să formăm imagini din cuvinte și să generăm puncte de reper mnemonic în mintea ascultătorilor doar din vorbire, atunci trebuie să ne lăsăm de meserie. Aceata este slujba noastră, să punem în cuvinte potrivite Cuvîntul. Să găsim logoi prepoi tw Thew, cuvinte potrivite pentru Dumnezeu. Imageria ne-ar fi fost cu totul interzisă pe vremea Apostolului. Ce frumoasă este Apocalipsa fără desene! Ce sarcină urieșească să ne fie descris ce ne este descris și noi să ne depictăm ce este scris!

Una dintre problemele din seminariile moderne este că tinerii nu mai studiază Retorica clasică. Probabil că Universitatea Emanuel este unică și prin faptul că aici tinerii studiază Patristica Clasică și Retorica clasică, ambele obiecte impuse și predate de mine.

Lipsa lecturilor, lipsa exercițiului de a ține un jurnal, tarele din școala cu urme comunistoide, școli generale în care se dictează comentarii și licee în care nu se mai face gramatica, îi transformă pe tinerii predicatori în niște victime sigure în fața unui public care este din ce în ce mai stimulat imagistic.

Predicarea cu power point sărăcește și limbajul predicatorului, îi omoară acestuia creativitatea, dar face același lucru și cu publicul. Ne învață mai leneși intelectuali, mai ales atunci cînd se face abuz. Într-o biserică dintr-un mare oraș din România tinerii înșiși se plîng că s-au săturat de powerpointizare. Sînt sătui că la fiecare frăzuță trebuie să înghită și cuvintele rulate pe ecran și imagini tîmpe și chicioase generate de laptopul de pe amvon, laptop încărcat de un predicator mult prea entuziast de cîștigurile tehnologiei moderne.

Un alt dezavantaj al predicării cu texte și imagini pe pereți este atacul asupra atenției distributive a auditoriului, atenție care și așa este slăbită de falsul multi-tasking de care ne credem în stare. Oamenii sînt sătui de privirea la două ecrane tot timpul săptămînii. Nu-i siliți să facă asta și la biserică. Îi atragi spre perete, după care aștepți să te privească în ochi cînd le vorbești. Nu sîntem chiar așa de fermecători.

Ce să mai spun de faptul că unii apelează la laptop în contexte cu totul nepotrivite. Nu se pune laptop pe amvon la Cucuieții din Deal, că nu pricepe nimeni ce vrei de la viața și de la atenția lor. Într-o biserică în care pensia medie este de 150 de ron faci caz de o tehnologie care ar costa viețuirea lor pe un an? Ce să mai spun că poți stîrni invidii, gelozii, pofte noi în sufletele încă nescoase la șosea.

Ce recomand? Un NU hotărît powepoint-ului în primii ani de slujire. Pentru predicatorii maturi, folosirea mijloacelor moderne de comunicare cu bun simț și temperanță. Pentru cei care nu mai pot fără… încercați din cînd în cînd și metoda cea veche, s-ar putea să descoperiți cît de mult v-ați golit de cuvinte și cît de mult s-a atrofiat imaginația și capacitatea de a crea imagini cu lexeme.

Încercați să predicați fără a semăna cu niște vînzători de produse care au nevoie de sprijin imagistic numai pentru că suferă în calitate. Ce avem noi de predicat nu are nevoie de imagine.

Rugăciunea la fără frecvenţă - Nicolae Geantă

Am fost de curând la o conferinţă (de tineret) unde rugăciunea de debut a durat sub... 60 de secunde! Nu de mult, participasem la o altă conferinţă (de familii, cu cca 500 de persoane), unde rugăciunea de început a fost pe... “mute”. Pentru că, deşi am stat în picioare trei minute, nu s-a rugat nimeni! De fiecare dată, mi-a sunat în cap următoarele: putem păcălii oamenii cu studii neglijente, dar nu-i putem păcăli cu rugăciuni neglijente! Pentru că, înşelaţii vom fi noi! Iar pierderile, le va înregistra Dumnezeu.

Rugăciunea nu poate lipsi din nici o lucrare. Nici a noastră, nici a bisericii. Ea e grapa ce fărâmiţează bulgării colţuroşi de pământ uscat. Apoi, sămânţa aruncată în timpul predicării, va încolţi mai uşor. Mai rapid. Mai eficient. Fără rugăciune, făcută în modul cel mai serios, Cuvântul va cădea pe beton. Sau, în cel mai bun caz, pe parchet. Oamenii nu se vor ruga. Pentru că, numai cei ce se roagă vor dori să se roage!

Leonard Ravenhill spunea că “dacă predicile moarte sunt de neiertat, rugăciunile moarte sunt mai rele”. Pentru că ele nu trec nici măcar dincolo de tavanul bisericii. Nu mişcă inimile credincioşilor ce le aud, nici ale lumii, şi nici atât pe Dumnezeu. Dacă vrem să mişcăm cu rugăciunea noastră, mai întâi să fim noi mişcare. “Trebuie să fim serioşi, dacă vrem să fim luaţi în serios”, spunea David Wilkerson. Altfel, nu vom fi decât nişte creştini ce vom sluji automat, mecanic (şi nu dinamic), manierist, cu aceleaşi clişee. Stereotip. Ne vom ruga, dar nu vom fi nici un pericol pentru iad! Iar cererile noastre vor deveni doar nişte nori fără apă!

Trebuie să recunoaştem, astăzi oamenii nu-s sătui de rugăciune, ci de rugăciunea noastră. Acest lucru l-a determinat pe Nietzsche să strige: “Va trebui să arătaţi mai răscumpăraţi, dacă vreţi ca eu să cred în Răscumpărătorul vostru!”.

Oamenilor le place studiul în biblioteci, să tragă de fiare în cluburi, să comunice pe reţele de socializare, să aibă tovărăşii, camaradenii, să cânte imnuri în biserici sau chiar să predice, dar… le e tare greu să stea în rugăciune!

Noi, putem numi lipsa rugăciunii neglijenţă, lipsa apetitului siritual, lipsa viziunii sau chiar lipsa timpului (deşi Martin Luther spunea că are atâtea probleme de rezolvat încât are nevoie de trei ceasuri pe zi să se roage!). Însă nu trebuie să scăpăm printre degete un adevăr solemn: lipsa rugăciunii, la Dumnezeu e păcat! (1 Samuel 12:33 - “departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi”!).

Ne lipsesc rugăciunile cu lacrimi (dar nu de ceapă), rugăciunile prelungite, rugăciunile care gem, rugăciunile care postesc... Ne lipseşte rugăciunea în singurătate, în familie, în biserici, la părtăşie. Ne lipseşte enorm “odăiţa” de rugăciune. “Cine nu are o odăiţă de rugăciune aici jos (odăiţa reflectă starea noastră spirituală, nota mea), cum crede că va primi una acolo, în cer?”, întreba retoric Florin Ianovici. Ne lipsesc rugăciunile solicitante, rugăciunile extenuante, rugăciunile în care să ne lepădăm de noi şi să alegem zilnic să murim!

Suntem vrăbii în rugăciune, prin urmare nu putem zbura mai sus de cea mai joasă ramură a sfinţeniei! Iar când credinţa încetează să se mai roage, încetează să mai trăiască”, spunea E. M. Bounds. Numai un om care va sta în genunchi înaintea lui Dumnezeu, va sta în picioare înaintea oamenilor!

Nicolae Geantă

articolul a fost publicat pe 26 octombrie la adresa

http://www.ciresarii.ro/articole/editorial/Rugaciunea-la-fara-frecventa---Nicolae-Geanta

Rugăciunea la en-gross - Nicolae Geantă

“Rugaţi-vă pentru lucrătorii din bisericile X”, “rugaţi-vă pentru misionarii din Zonalul Y”, “rugaţi-vă pentru tinerii şi adolescenţii din judeţul Z” – sunt câteva motive de rugăciune pe care le-am primit prin e-mail. 

“Rugaţi-vă pentru un frate care are o problemă foarte gravă”, “rugaţi-vă pentru fiica unei surori din biserică; are săptămâna viitoare o situaţie de depăşit”, “rugaţi-vă pentru o problemă din familia mea”, “ rugaţi-vă pentru nişte prieteni; o soră din biserică” – sunt motive scrise pe biletele ce uneori ne ajung la amvon. 

“Doamne, iartă-mă pentru tot ceea ce am făptuit cu gândul, cu vorba, cu fapta” – e rugăciunea de seară a unor bătrâni. Şi, nu numai a lor. “Te rugăm Tată, să completezi Tu ce lipseşte rugăciunilor noastre” – mi-a fost dat să aud într-o duminică seara, în plină biserică.