”Frate, da' tu nu poți să predici decât 10-15 minute? Așa cum facem noi toți?”. Reproșul ăsta vine deseori în biserici. L-am trăit cu ani în urmă pe pielea mea. E gustat azi de mii de tineri. Nu vine de la frații care stau în bănci, și nici atât din partea surorilor. Ci din partea acelora ce suferă de amvonită. De la Comitete. Acești justițiari eclesiastici.
Problema care o ridic eu aici, nu are caracter de leadership, și nici de programator spiritual, ci pur și simplu întreb: cât să dureze o predică?
”Predicile lungi obosesc”, spun unii. Bănuiți de ce? Pentru că ei nu pot predica decât câteva minute. Aceștia tot argumentează cu nefericitul Eutih. Și dau vina pe Pavel, nu pe somnorosul ce-a căzut de la balcon.
Guiness Book, menționează că
cea mai lungă predică din istorie a durat 23 de ore. Promotorul ei a fost new-yorkezul Donald Thomas (septembrie 1978). John Wesley a predicat în octombrie 1739 la Shire Hall din Cardiff, peste 3 ore. Prima predică de la Capela Princeton a rectorului Jonathan Edwars, a ținut ”peste două ceasuri”(1758). Episcopul Virginiei, Richard Moore a trebuit să predice într-o duminică (prin anul1800) de trei ori consecutiv!
În perioada victoriană, englezii predicau 45 de minute, și ”destul de des, un ceas”. Un fermier chiar s-a plâns lui CH Spurgeon că un tânăr a predicat o jumătate de oră după program (după ora 16,00) și i-au rămas vacile neadăpate! (”Cum pot fermierii să asculte predica dacă le stă mintea la o vacă, scria prințul predicatorilor”).
”E trist că de la exagerările victoriene, predicatorii au redus omiliile la vreo 10 minute”, zicea John Stott. Forstyth adaugă: ”Scurtimea, e esența glumei, dar predicatorul are mai mult de spus...”. ”Nici arhanghelul Gabriel, nu ar reuși să convertească pe nimeni în 10 minute”, spunea RP Hanson de la Universitatea din Manchester.
Nu putem stabili reguli fixe pentru lungimea predicilor, dar probabil 10 minute e prea puțin, iar un ceas este prea mult. Unii zic că o predică bună ”ar trebui să pară de 20 minute”. Să pară, dar să nu fie atât! Fratele Vladimir Pustan ne-a învățat la școală că trebuie să ne încadrăm în 30-35 de minute. Și dacă biserica cere, să ajungem undeva la 45 minute. Urmăriți-l. De partea cealaltă sunt predicatori foarte buni care predică 60-70 de minute. Aproape dublu. E greșit? Eu zic că nu.
Părerea mea este că-i aproape imposibil de răspuns la această întrebare despre lungimea predicilor. Pentru că depinde de ocazie, de subiect, de maturitatea bisericii și de înzestrarea predicatorului! Nu lungimea predicii face biserica să aștepte cu nerăbdare sfârșitul expunerii. Ci caracterul tărăgănat, plicisitor al vorbitorului.”Modul cel mai înțelept de a scurta predica este să o faci mai interesantă”, spunea John Stott.
În anii ce au trecut am înțeles de ce ”criticii” mă îndemnau să predic numai 10 minute! Nu că citiseră dânșii ceva Omiletici inovatoare. Ci, pentru că nu se pregăteau! Nepregătirea duce la expuneri ad-hoc, la predicuțe. Prin urmare, ”predicuțele au dat naștere la creștinuți” ca să-l citez pe Campbell Morgan de la Westminster.
Să predicați bine fraților! Duhul vă vă pune în minte ce să spuneți. Dar, numai dacă citiți!
