Fundaţia CIREŞARII

joi, 9 ianuarie 2014

The intensity of the Brethren Church in Romania at the beginning of the 21st Century - by Nicolae Geantă

Background: studiul de față a fost postat pe acest blog în urmă cu câțiva ani. Apoi, sus-semnatul l-a postat pe www.resursecrestine.ro, dar, mai multe persoane l-au "furat" și publicat fără să ofere sursa. Prin urmare l-am șters. Azi, provocat de istoricul baptist Marius Silveșan îl repostez (fără hărți, tabele și grafice). (Nu l-am actualizat deoarece forma finală nu a fost încă publicată în reviste de specialitate).
  

Intensitatea Bisericii Creștine după Evanghelie din România de la începuturi până în secolul 21

 The intensity of the Brethren Church in Romania at the beginning of the 21st Century

Cuvinte cheie: mişcarea fraţilor, apartenenţă religioasă, confesiune, „adunare”, recensământ 

Abstract: The official dates of population counting no matter the country or the period have been the object of many critics.The Brethren Church of Romania has over 100 years of activity in the Romanian terithory. This church was founded by two Swiss misionars: Francisc Berney and Charles Aubert, on October the 1st 1899 in Bucharest. During the first years, these new churches had a rapid increase in Cisnădie, Raşnov, Sibiu, Braşov, Codlea, Ploieşti and Bârlad. After World War I, Brethern Church had the greatest development among evangelical Romanian churches. During the socialist period this confession had a slight falling of the rythm of increase and development. Starting with the nineties Brethren Church knew a new  florishing period, getting to a number of 44…. in 2002. The most important percent was signaled in the North-East of the country in Botoşani, Suceava, Bacău districts, and the least important in South – East. From the ethnical point of view Romanians predominate, followed by Hungarians and Germans, while in repartition on mediums the rural predominate over the urban.

În demersul analitic pe care ni l-am propus, vom efectua un survol asupra statisticilor şi comportamentelor religioase. Dorim să focalizăm concepţiile  pe ipoteze de lucru şi puncte de vedere fundamentate pe substanţă documentară, cercetată. Datele recensămintelor populaţiei, indiferent de ţară sau de perioadă, au fost obiectul multor critici şi contestări. Este deci necesar să aducem câteva precizări pentru acţiunile de acest gen desfăşurate în România. La recensămintele din anii 1948, 1956, 1966 şi 1977 autorităţile comuniste au ţinut "la sertar" rezultatele recenzării persoanelor după apartenenţa religioasă. Acest aspect a fost evaluat în anul 1930, şi reluat, sumar, în 1992 şi 2002. Important este faptul că înscrierea "apartenenţei religioase" în formularul de recensământ (în perioada postdecembristă) s-a făcut pe baza declaraţiilor proprii ale fiecărei persoane intervievate. Totuşi, majoritatea analiştilor se întreabă dacă evaluările au fost corecte şi nu cumva tratate cu superficialitate. Este destul de relevant faptul că cetăţenii de etnie rromă (ţiganii) sau creştinii de confesiune penticostală consideră rezultatele finale obţinute la recensămintele din 1992 si 2002, subevaluate şi irelevante, numărul acestora fiind, conform opiniei liderilor acestor comunităţi, mult mai mare decât înregistrările oficiale (prezentate de Institutul Naţional de Statistică).        

Deoarece preocupările noastre nu vizează în mod direct apartenenţa  si organizarea  celorlalte confesiuni religioase existente pe teritoriul României, în demersul analitic pe care ni l-am propus vom aborda numai "dimensiunea religioasă" a Biserici Creştine după Evanghelie.        

 Biserica Creştină după Evanghelie este cunoscută pe mapamond sub denumirea de „Mişcarea Fraţilor” (Brethren Church), şi îşi are sorgintea la Dublin, spre sfârşitul anului 1820. În România, această mişcare a pătruns în anul 1899, când la 1 octombrie, doi misionari Francisc Berney şi Charles Aubert, au deschis prima „adunare” în Bucureşti, pe strada Teilor, nr.82, cu predici în limba franceză. Un an mai târziu, s-a deschis o nouă „adunare” pe Calea Călăraşi, nr.46, unde slujbele s-au ţinut în limba română. După plecarea lui Charles Aubert în Elveţia în anul 1902, cele două biserici s-au comasat. Noua confesiune s-a răspândit rapid, închegându-şi comunităţi germane şi române la Cisnădie, Râşnov (1902), Codlea (1905), Sibiu (1906), Ploiesti (1907) sau Bârlad (1910) cu ajutorul unor misionari germani ori români. În anul 1908 confesiunea a editat prima sa revistă, intitulată „Buna Vestire”. Deoarece a progresat considerabil, în urma presiunilor puternice, Biserica Ortodoxă a determinat autorităţile de stat să-l expulzeze pe fondatorul acestei confesiuni Francisc Berney, care s-a stabilit la Ruse de unde a sprijinit în continuare „mişcarea fraţilor” din România. Deoarece mulţi ani au funcţionat ca asociaţie, la recensământul din anul 1930 creştinii după Evanghelie nu au fost înregistraţi oficial ca şi confesiune religioasă. Totuşi în perioada interbelică aceştia au înregistrat cele mai mari creşteri, numărul bisericilor atingând procente de peste 100% în intervalul 1930-1939, rata creşterii adepţilor fiind de 8,5 %/an. După 1948, odată cu instaurarea regimului comunist la Bucureşti, procentele de creştere scad treptat, de la 3,3% în intervalul 1950-1959 la 0,6% în următorii 10 ani, şi cca 0,5-0,6 % până în anul 1989.

Am dori să facem o precizare în conformitate cu o bază de date publicată în revista "Dosarele Historiei", numărul 85, (din anul 2003), prezentată de Consiliului Naţional de Studiere al Arhivelor Securităţii (fond Documentar dosar 148, vol. V, fila 87). Această sursă menţiona că în anul 1968 în ţara noastră locuiau un număr de 27.585 creştini după Evanghelie (din care 4880 copii şi 22.705 adulţi), organizaţii în 340 de biserici locale. Raportul mai preciza că după 10 ani, numărul membrilor a ajuns la 35.495 (dintre care 28.820 adulţi şi 6675 copii) organizaţi în 379 de biserici, iar în anul 1988 numărul creştinilor după Evanghelie din România a fost de 41.885 (29.785 reprezentând adulţii, restul de 12.100 fiind copii), în timp ce numărul bisericilor era de 380, cu una în plus faţă de 1978. Datele însă sunt confuze, Uniunea Comunităţilor Cultului Creştin  după Evanghelie din România, (în continuare CDE), declarând cu ocazia "Centenarului" (1999), că în anul 1989 în ţara noastră funcţionau numai 267 de biserici, numărul membrilor acestora (34.800 în anul 1991) fiind mult mai mic decât cel oferit de sursele CNSAS.         Această scădere se explică datorită migraţiilor definitive ale creştinilor după Evanghelie în diferite state din Europa de Vest, SUA, Canada sau Australia.       

  Imediat după Revoluţie, la recensământul din 1992, au fost înregistraţi un număr de 49963 de creştini după Evanghelie, adică un procent de 0,22% din populaţia României.         Această creştere s-a datorat libertăţii religioase, libertăţii etnice şi culturale, garantate prin Constituţie, redeschiderii şcolilor confesionale, înfiinţarea de noi Institute Teologice, refacerii bisericilor vechi şi construirea altora noi în centre populate sau în zone ne-evanghelizate, introducerii religiei în şcoli, coroborate cu marea „trezire spirituală” postdecembristă.      

   Potrivit surselor oficiale din cadrul CCEV (Comunitatea Cultului Creştin după Evanghelie), în intervalul 1992-1998 rata creşterii anuale a cunoscut valori diferite, variind între 1 şi 30 % în funcţie de judeţe. Cele mai mari procente de creştere (15-30%) s-au înregistrat în judeţele Caraş Severin, Mehedinţi, Călăraşi, Mureş sau Argeş, iar cele mai scăzute (1-3%) în judeţele Alba, Prahova, Cluj, Teleorman.         Structura confesională din anul 2002 indică la nivelul României predominarea creştinilor ortodocşi (86,7%) urmaţi de catolici (4,7%), reformaţi (3,2%), penticostali (1,5%), greco-catolici (0,9%), baptişti (0,6%), etc. Conform Institutului Naţional de Statistică, din Bucureşti, la recensământul din martie-2002, numărul creştinilor după Evanghelie a fost de 44.476, adică 0,21 % din populaţia României, cunoscând o uşoară scădere faţă de recensământul precedent. Acest fapt se datorează pe lângă scăderea numărului populaţiei şi faptului că în anul 1996 Biserica Evanghelică Română s-a desprins de Biserica Creştină după Evanghelie (în anul 2002 împreună ar fi avut 62.654 de membrii). 

   În profil teritorial se remarcă o repartiţie inegală a populaţiei care aparţine confesiuni creştine după Evanghelie. Aceasta are un ecart de variaţie cuprins între 0,06 şi 0,41 % pe regiuni de dezvoltare, şi 0,01 – 0,60 % pe judeţe. Cea mai ridicată pondere 0,41% (14.972 pers.) se înregistrează în regiunea de dezvoltare "Nord-Est" (care cuprinde judeţele Botoşani, Suceava, Iaşi, Neamţ, Bacău şi Vaslui), urmată de regiunea „Sud” 0,33% (11302 persoane, respectiv judeţele Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Călăraşi, Ialomiţa, Giurgiu şi Teleorman), şi regiunea "Centru" 0,29 % (7382 persoane), care cuprinde judeţele: Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu. Ponderea cea mai scăzută, 0,06 %, se înregistrează în regiunea "Sud-Est" (1724 persoane), urmată de  regiunile  „Vest” cu un procent de 0,09% din numărul total al  populaţiei, adică 1676 persoane, regiunea “Nord Vest" 0,10% (2645 persoane),  si "Sud Vest" 0,10% (2334 persoane). Regiunea Bucureşti, (jud. Ilfov împreună cu municipiul Bucureşti) au o pondere de 0,11% (2441 pers.). Precizăm că ponderea scăzută a CDE din vestul ţării se datorează prezentei în procent ridicat a celorlalte confesiuni creştine evanghelice (penticostală, baptistă) sau a creştinilor reformaţi. 

   Cel mai scăzut număr de creştini după Evanghelie îi revine judeţului Ialomiţa: 26 persoane, (adică 0,01% din populaţia judeţului), urmat de Brăila: 37 persoane (0,01%), Tulcea (72 persoane - 0,03%), Covasna (80 persoane – 0,04%) şi Vâlcea (81 persoane – 0,02%). La polul opus se situează jud. Prahova, cu o pondere de 10% din totalul CDE din România (4486 pers.), urmat de judeţul Botoşani (4329 persoane) şi Suceava (4030 persoane). În cele trei judeţe locuiesc peste cca. o treime din CDE din România. Menţionăm că în judeţul Sibiu (vechi leagăn al CDE din România) se înregistrează cea mai mare pondere în cadrul populaţiei totale: 0,60%, însă numărul este mai redus decât în cele trei judeţe menţionate mai sus. Aceasta se datorează faptului că numărul total al locuitorilor din judeţul Sibiu (421.724) este aproape pe jumătatea faţă de cel din Prahova (829.945). Cu ponderi de peste 5% din totalul creştinilor CDE din România se situează judeţele Dâmboviţa, Braşov, Sibiu, Vaslui şi Argeş.      

   În ceea ce priveşte etnia, cei mai mulţi creştini după Evanghelie sunt români (39.903, adică 89,7 %), urmaţi de rromi (2029 persoane, 5,08 %), maghiari (1810 persoane, 4,53 %), germani (292 sau 0,66 %) şi ucraineni (198 sau 0.45 %). Celelalte etnii au ponderii mici, sub 0,1 %, singurii care depăşesc această valoare fiind bulgarii (0,11 %). Interesant este faptul că în anul 2002, comunitatea avea un număr şi de 20 chinezi, dar de numai... 4 evrei.        

   Repartiţia pe cele două medii de viaţă indică faptul că ponderea din mediul rural este mai ridicată  51,1% (22.827 persoane) faţă de cea din cel urban (21. 649 persoane), iar structura profesională scoate în evidenţă faptul că în cadrul aceastei comunităţi religioase aproximativ 8 % din membrii au studii superioare, procent foarte ridicat în comparaţie cu celelalte confesiuni religioase din ţara noastră.    

     Evident, cea mai mare comunitate din mediul urban se află în municipiul Bucureşti (2150 persoane) ceea ce reprezintă 0,01 din populaţia României  şi 0,11% din totalul CDE din România. Dintre bisericile care au un număr mai mare de 500 de membrii se evidenţiază: bisericile „Episcop Radu” (528 membrii şi 406 aparţinători) din Bucureşti,  „Agape” (500/293) şi „Logos” (400/208) din Ploieşti, Strejnic (293/233) din judeţul Prahova, „Bartolomeu” (390/285) din Braşov, „Craiova 1” (560/360) şi „Craiova 2” (380/130), Dărmăneşti (326/157) din judeţul Dâmboviţa şi „Sibiu 1” (477/189).        

La începutul anului 2009, Biserica Creştină după Evanghelie din România numără 45.000 de persoane, aceştia fiind organizaţi în 671 de „biserici locale”, cele mai multe fiind întâlnite în judeţele Prahova (61),  Suceava (50), Sibiu (49), Botoşani (47), Vaslui (41), Iaşi (36), unde numărul membrilor a crescut după 2002, devenind al doile din punct de vedere numeric, la nivel de judeţe (4791 persoane), evident după comunitatea Prahova (5100).                                                            

  Bibliografie
Geantă, Nicolae – Dinamica teritorială a religiei în România, manuscris
Măceşaru, Eliezer – Istoria Creştinilor după Evanghelie din România, manuscris
*** Recensământul polpulaţiei, 1992 – Centrul Naţional de Statistică, Bucureşti
*** Recensământul populaţiei, 2002 – Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti
*** Dosarele Historiei, nr.85, 2003  
*** Uniunea Bisericilor Creştine din România, Arhiva Secretariat      
             
studiu apărut in revista Comunicari de Geografie, Univ. Bucuresti, 2005 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu