youtube

duminică, 8 noiembrie 2020

Iarba verde de acasă - Nicolae Geantă


Și dacă anul care vine iarba n-ar mai crește, 
Ce-aș strânge Doamne, pentru Tine, în fânar?
Că-n anul ce se-ncheie am fost hoinar,
Și ce am strâns, se scurge printre dește!
Și dacă harul Tău nu ar mai fi,
Cum aș putea eu face iarba iar să crească?
Am lacrimi cam puține. Reci. Pustii. 
Și nicio oază n-ar putea să înverzească...
De-aceea Domne, eu te rog fierbinte,
Mai udă-ne cu roua-ți bună. Deasă,
Căci, cât vei ține Tu pământu-ntreg în mână, 
Va crește iarba verde de acasă...

(Nicolae.Geantâ)

4 comentarii:

  1. “EU” sunt singur vinovat,
    pentru tot raul din lume,
    tara mi-am abandonat,
    iar azi ratacesc prin lume.

    Mi-am lasat tatal la poarta,
    mama trista si bolnava,
    fratii mei mai mici asteapta,
    sa le duc lumea pe tava.

    Tara mea a fost bogata,
    pâna eu eram acasa,
    azi de straini invadata,
    nimanui de ea nu-i pasa.

    la conducere-s miseii,
    profitorii si coruptii,
    vând oitele si mieii
    oile le-mpart în portii.

    Nu mai e pastor la ‘turme’,
    nici ‘pasuni’ si nici ‘izvoare’,
    ‘lupii mereu pe a lor urme,
    sa sfâsie, sa omoare.

    Câinii stau ascunsi de frica,
    prin boscheti si prin tufisuri,
    iar ‘magarii’ mai mult striga,
    urcând greu pe povârnisuri.

    Doar Pastorul blând, Hristos,
    Cel ce umbla azi prin lume,
    flamând, gol, si zdrentaros,
    nevazut de-a Sale turme
    în curând va reveni, iar atunci ce Îi vei spune ?

    RăspundețiȘtergere
  2. “EU” sunt singur vinovat,
    pentru tot raul din lume,
    tara mi-am abandonat,
    iar azi ratacesc prin lume.

    Mi-am lasat tatal la poarta,
    mama trista si bolnava,
    fratii mei mai mici asteapta,
    sa le duc lumea pe tava.

    Tara mea a fost bogata,
    pâna eu eram acasa,
    azi de straini invadata,
    nimanui de ea nu-i pasa.

    la conducere-s miseii,
    profitorii si coruptii,
    vând oitele si mieii
    oile le-mpart în portii.

    Nu mai e pastor la ‘turme’,
    nici ‘pasuni’ si nici ‘izvoare’,
    ‘lupii mereu pe a lor urme,
    sa sfâsie, sa omoare.

    Câinii stau ascunsi de frica,
    prin boscheti si prin tufisuri,
    iar ‘magarii’ mai mult striga,
    urcând greu pe povârnisuri.

    Doar Pastorul blând, Hristos,
    Cel ce umbla azi prin lume,
    flamând, gol, si zdrentaros,
    nevazut de-a Sale turme
    în curând va reveni, iar atunci ce Îi vei spune ?

    RăspundețiȘtergere