În procesul lung de sinucidere a Eur-Americii, decreștinarea și, în genere, spălarea memoriei au rolul glonțului de argint. Nu dă greș. Observați că încerc să mă mențin la chestiuni de principiu, de teorie generală, evitînd să-mi exprim direct punctul de vedere, aș fi mult mai tranșant atunci. Nu cad în eroarea de a purta o dispută teologică cu dl. CTP („ce-ar fi spus Iisus dacă...”), unde domnia sa nu a început încă alfabetizarea. În calitate de biet creștin prea-păcătos, jubilez, atacul împotriva creștinismului intră perfect în scenariul Mîntuirii. Mă limitez strict aici la domeniul în care dl. CTP este suveran: cel ideologico-politic. De exemplu refuzul, acceptat de lege, al consilierilor USR de a vota cu mîna pe Biblie vine din același străfund resentimentar și de analfabetism cultural. El a fost interpretat de cei aidoma lor ca un gest de onoare și rectitudine morală. S-a și pus o întrebare, aparent foarte inteligentă: dacă ei nu cred, nu e corect să nu fie ipocriți? Fals. Mie mi se pare un gest de inutilă și stupidă infatuare puștească a acestui partid care refuză să se maturizeze. Pariez că 80% dintre cei care s-au dat acum mari liber cugetători s-au căsătorit religios și și-au botezat copiii. Atunci, cum rămîne cu rectitudinea de conștiință? Rezumînd: această penibilă întîmplare, care a dezvăluit zăcăminte adînci de ură din adîncurile sufletului colectiv, este parte dintr-un război și ne obligă să ne regîndim ființa, inclusiv cea națională. Trist moment! Noi, boii, sîntem totdeauna triști!
Christian Crăciun
* notă - Domnul profesor Crăciun este renumit critic literar, de epocă optzecistă. Întregul articol îl puteți citi pe blogul săptămânalului Oglinda Câmpinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu