Întâi am fost intrigat că unii îmi spuneau că însuși ucenicilor le-a fost interzis să înceapă lucrarea lui Hristos până nu vor primi Duhul Sfânt. Pentru că sinceri să fim strădania, rugăciunea, alergarea sau faptele bune nici nu ne pot salva, nici nu ne pot crește, dacă Duhul Sfânt lipsește. Este ca și cum ai pune lemne în sobă, și subțiri și mai groase, și ai avea pretenția să se aprindă focul fără chibrit. Soba va rămâne rece! Focul vine doar de la chibrit. Iar bisericile se aprind numai cu Duh Sfânt. Ne uităm la lume cum umple stadioanele, cinematografele, sălile de spectacol. Și încercăm să le adoptăm metodele. Dar vorba lui AW Tozer: „Dragi prieteni aceste lucruri nu se amestecă! Metodele lumii nu pot fi folosite pentru scopul lui Dumnezeu”. Punct.
Apoi am fost intrigat de faptul că mi se tot spunea că trebuie să fiu botezat cu Duhul Sfânt. Căci eu eram creștin de ani de zile! Și le reproșam că Pavel ne-a înștiințat în epistole că nu toți au un dar sau altul! „Eu sunt evanghelist și atât”. Dar apoi am înțeles că oamenii neplini de Duhul Sfânt sunt ca butoaiele goale. Zornăie. Fac tărăboi. Butoaiele pline NU fac spectacol fonic. Zornăiala bisericii apare când pătrunde duhul lumii. Și în ultima vreme mă tem că duhul lumesc e prea ridicat procentual! Iar Duhul lui Dumnezeu a plecat în vârful picioarelor pe la “Exit”-ul de urgență.
În fine am fost și mai intrigat să aud că în secolele 18 și 19, până la jumătatea secolului 20, NU s-au scris cărți despre Duhul Sfânt! În secolul 4, Grigore de Nazis vorbea despre Duh ca despre „Theos Agraptos”. Adică un Dumnezeu despre care nu mai scrie nimeni. În secolul 19, catolicii spuneau că despre Duhul Sfânt începe să se scrie ca despre „un Dumnezeu uitat”. Avem predici, predicăm despre Hristos, despre Tatăl, dar despre Sfântul Duh?
Samuel Cadgwige spunea că, în crezul creștin Hristos e menționat de 10 ori în timp ce despre Duhul Sfânt se pomenește o dată! Deși suntem trinitarieni în gândire în practică suntem unitarieni!
Și uite așa, am înțeles că lucrarea Duhului Sfânt nu e numai teologie penticostală! Căci unde Duhul Sfânt este, Isus Hristos e pun în prim plan! Nu o zi, nu o doctrină, nu părerea unui cult, nu congregația sau vreun teolog! Tozer spunea că unde nu stăpânește Duhul Sfânt bisericile caută modele de compensarea Lui! Dacă aș fi spus eu asta unii nu ar fi primit! Deși suntem deplini conștienți!
Sunt conștient, Duhul Sfânt nu părăsește niciodată în totalitate biserica. Dar, ca și Hristos pe corabie, în timpul furtunii, dacă nu este apelat... stă liniștit. Moțăie de plictiseală. Iar noi, rămânem neschimbați. Cu teologie dar fără trăire intensă. Duhul Sfânt este viață exterioară! Urmele lui se văd...
Cred că cel mai greu lucru din viața mea a fost să mă dau la o parte și să las Duhul Sfânt să lucreze! El îmi spune să renunț chiar dacă am dreptate, să fiu blând ca Moise când cobora de pe Sinai, să mărturisesc cu îndrăzneală pe Mãntuitorul, să nu dau înapoi când îmi este frică, să lupt când nu sunt acceptat. Să mă sfințesc zi de zi! Ceea ce face Duhul Sfânt prin mine depinde de ceea ce eu îi permit să facă cu mine!
Elx. Spania. Era o seară de vineri. Rugăciune. Stăruință după Duhul Sfânt. După miezul am plecat acasă. În Valencia. “Duhul Sfânt să coboare peste tine”, mi-au urat frații. Am ajuns la ora 3 dimineața. Am dormit vreo două ore jumătate. Apoi m-a trezit Duhul Sfânt. Am fost umplut! Am început să mă rog de-am speriat pe toți din casă. Apoi, când îi îmbrățișăm i-am ridicat în aer! Doi părinți și cinci copii! Da, mă botezase Domnul! Trăiam Rusaliile...
Ah, uitasem! După ce vei fi umplut de Duhul Sfânt să te aștepți nu doar la putere. Ci și la prigoană! După Înviere urmează Rusaliile. După ele vine prigoana!
După ce mi-am adus aminte că îl pot avea din abundență Duhul Sfânt a lucrat în mine! Recunosc, mai are mult de lucrat!
Cineva zicea că pentru Dumnezeu e duminică în fiecare zi a săptămânii. Eu zic că pentru noi sunt Rusalii în fiecare zi! Fiți plini de Duh Sfânt! Altfel veți face decât zornăială...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu