Duminică. Intrat în Ierusalim călare pe măgăruş. Mulţimi mă
înconjoară şi Mă cheamă dar nu mă încred în ei. E zgomot nu închinare. Am plâns
pentru cetate. O văd arsă.
Luni. Am venit de la Betania şi Mi s-a făcut foame. Am
blestemat un smochin. Eu n-am nevoie de frunze, am nevoie de roade. E smochin
nu tufiş cu spini şi am pretenţii…
Marţi. Ceartă zdravănă cu fariseii. Cea mai scârboasă formă
de păcat, aceea ascunsă sub haine religioase. Morminte văruite… E plină lumea
de ei. Seara Iuda a mers şi M-a vândut. El credea că-i doar cu preoţii când a
numărat banii. Eram şi Eu acolo… Sunt pretutindeni.
Joi. Am frânt pâinea cu ucenicii, dar înainte de asta le-am
spălat picioarele. Şi lui Iuda doar-doar va pricepe. El a plecat. M-am rugat
pentru ei, am cântat, M-am mai rugat în Ghetismani trei ore.
Vineri. De dimineaţă bătut, scuipat, batjocorit, pus pe
cruce. A trebuit un plan de mii de ani să vin în lume şi M-au trimis înapoi în
şase ore.
Sâmbătă. În mormânt doar trupul. În Duh am fost în locuinţa
morţilor şi-am transferat sfinţii din Vechiul Testament direct în cer. Câţiva
au dat o raită până „acasă” în Ierusalim.
Sunt viu şi pentru că Eu trăiesc, vor trăi şi ei. Sunt
bucuros pentru că ştiu că cerul se va umple de oameni ce Mă vor iubi…
Sunt viu…
V l a d i m i r _ P u s t a n
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu