Mă doare adânc - de Traian Dorz

Mă doare-adânc orice tăcere
ce-ar fi putut ajunge grai
dus undeva spre-o mângâiere
sau cuiva alinând un vai...
Mă ard adânc orice cuvinte
ce-n veci tăcere le-aş fi vrut;
- în câţi plâng ele prea fierbinte
şi-n câţi, ce răni s-au prefăcut!

M-apasă-adânc orice povară

ce-am pus cândva pe-un slăbănog;

- o, cum să pot s-o fac uşoară

şi cui s-o ierte, să mă rog?

Mă frige-adânc orice privire

străină spre iubirea mea

şi sufăr cum o pângărire

şi-un şarpe s-ar fi-atins de ea!...

Mă frige-adânc orice-ncercare

de-ai dezbina pe fraţii mei -

Hristos a plâns pentru oricare,

şi-acum satanii râd de ei.

...O, cum să pot ucide ura

şi dragostea să pot s-o-nviu,

când nici cuprinsul, nici măsura

nu stă-n puterea mea s-o ştiu!

Traian Dorz