La nunta celor doi prieteni despre care am scris (vezi aici), mirele întârzia. Probleme tehnice, aranjamente, primărie, sală, ivitaţi, fotograf. Trecuse timp bun în care tot alaiul de nuntă îl aştepta în curtea fetei. Mireasa, cu sufletul la gură, stătea pitită după o perdea. Decât domnişoarele de onoare erau în camera ei. Am intrat cu păstorul Nicu Mărgăian s-o felicităm. “Trageţi repede uşa, nu vreau să mă vadă nimeni mireasă până nu vine el...”.
Am înţeles atunci o lecţie. Am înşeles ce îi lipseşte Mireasei, Porumbiţei, Bisericii... Nu stă pregătită, frământată, sfioasă, bucuroasă, în hainele nunţii... doar pentru Mire. Nu vrea să fie numai a Lui. 100 %. Face ca nişte copii ai unui frate, care i-a pus să aleagă între Isus sau Tv. "Tată, au zis pruncii, noi vrem cu Isus. Dar şi cu televizorul!"
Nu poţi să spui că eşti în aşteptarea Domnului cu televizorul aprins, cu politică, cu discuţii despre Guvern, salarii&pensii, preţuri, sau hulindu-l pe Traian Băsescu. Mireasa Domnului nu-L poate aştepta cu ura care macină duşmanii ca o moară. Dar şi pe cel care-i urăşte. Nu poţi spune că-L aştepţi pe Isus să revină, dar frigiderul e burduşit cu cutii de bere, iar servanta cu sticle de wischy sau chiar cu nevinovatul vin de casă.
Aşteptarea Lui Hristos nu se face cu patul întinat înaintea căsătoriei, cu divorţ la activ, cu uniuni consensuale. Nici cu imnuri sfinte, dar şi cu manele sau rock, cu party-uri, picnic-uri şi prietenii de serviciu care înjură şi bombăne la fiecare mic înghiţit. Nu se face cu certuri între biserici, între preoţi sau păstori, între conducere şi laici. Nu-L aştepţi pe Isus citind Biblia, dar neluînd nici o decizie să te schimbi. Nu-L aştepţi pe Mire dacă te rogi după cărţile nu ştiu cărui sfânt, dar viaţa nu ţi-e sfântă.
Mă şochează că unii aşteaptă azi pe Domnul, susţinând că este Creator, dar acceptând că omul se trage din maimuţă. Alţii cred că aşteaptarea Mirelui e o problemă uşoară. Că trebuie să fi pregătit numai duminica, în zile de post sau de sărbători, ori când eşti la ananghină, la bătrâneţe. Ori pe patul de moarte. "Credinciosul trebuie să aştepte pe Domnul pregătit. Să îşi facă din timp coşciugul, crucea şi să-şi cumpere cele trebuincioase în vederea înmormântării", scria într-unul din manualele de Teologie pe care preoţii sau profesorii îl predau la clasele primare în şcolile din România! Asta nu-i aşteptare, e înşelare!
Vine Mirele! Biserică, nu-ţi dezveli frumuseţea în faţa lumii. Nu încerca să fi admirată de vrăjmaş. Nu te lăsa amăgită de declaraţiile frumoase ale Satanei. De viaţa oferită de el. Stai în camera nupţială, îmbrăcată, curată, pregătită. Aşteaptă să te arăţi... numai Mirelui Isus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu