Cum de foc ești ce țâșnește și ești val răcoritor?
Cum de arzi, și-alini îndată, cum mă faci nemuritor?
Cum de faci din vameși îngeri și-ntunericul lumină?
Cum de scoți din foc și cum de curățești pe cei de tină?
Cum tragi besna în lumină, cum de noaptea o cuprinzi?
Cum de mă prefaci cu totul, inima cum o aprinzi?
Cum Te împreuni cu robii, fii ai Tatălui de-i faci?
Cum de arzi de dor rănindu-i, cum de iarăși îi împaci?
Cum de rabzi și suferi, Doamne? Cum nu răsplătești îndată?
Cum de vezi cele de taină numai Ție Ți se-arată?
Cum fiind așa departe, vezi ce facem fiecare?
Doamne, robilor Tăi dă-le îndelunga Ta răbdare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu