Am întrebat elevii ce înseamnă X? "O necunoscută". Dar zero? "Nimic". Apoi le-am povestit filosofia de viaţă X şi 0. Ca şi matematica, mulţi oameni trăim viaţa în X şi 0. De fapt jucăm cu semenii X şi 0. Când trecem pe stradă oamenii ne văd ca X. Necunoscuţi. Nu suntem de-ai lor. Pentru alţii putem fi zero. Adică nimic. pe de altă parte, noi, de dimineaţa până seara, în jur vedem mulţi icşi. Stăini. Îi tratăm cu indiferenţă. Reci. Pe alţii îi vedem zero: beţivi, prostituate, homosexuali, infractori, repetenţi, şomeri, cerşetori... Fără valoare. Nimicuri. Nişte nulităţi. O clasă de zerouri, un sat de neisprăviţi, o ţară de rataţi. O biserică de nimic. Un preot nul, un pastor zero...
"Ce rezultă când ai o mulţime de zerouri?" "Zero", au răspuns la unison elevii. "Dar dacă le pui un 1 în faţă?". "Milioane". "Înţelegeţi cine sunt oamenii de milioane? Cei care au pe 1 în faţă. Cine e 1?". Tăcere... "Dumnezeu!". Le-am spus copiilor că la macroscară, e drept, fiecare din noi e 0. Dar dacă în faţa lui 0 punem un 1 rezultă un om de nota 10! "De nu-s oamenii de 10?"
Durerea mea cea mare e că românii îl tratează şi pe Dumnezeu ca X sau 0. Pentru cei mai mulţi dintre fraţii noştii, Tatăl din ceruri e un... necunoscut. Asta deoarece horoscopul, moaştele, tradiţiile, misticismul local sau regional, au luat locul Bibliei. Iar Dumnezeu a devenit străin.
Pentru alţii, Dumnezeu e considerat... zero. "Nu există!", e deviza ateilor, a comuniştilor, a nationalgeographicilor, a discaverylor. Sau "a murit", cum striga Niezsche. Pentru ei viaţa e X. Fără 1. Dar, fără 1 nu poţi fi decât... 0!
Să fiţi oameni de 10! Însă, să dovediţi asta, nu trebuie să vă reproşeze nimeni ca Ioan Botezătorul: "în mijlocul vostru este Unul pe care nu-L cunoaşteţi" (Ioan 1:26). Dacă îl cunoaşteţi pe Hristos, dovediţi-o! Trăiţi ca El. Pentru Isus, nimeni nu a fost X. Şi nici 0...
Amin.
RăspundețiȘtergere