Iubeşte-ţi crucea ta

de Traian Dorz

Iubeşte-ţi crucea ta şi-o poartă,

oricât de aspră ţi-ar părea,

căci şi cea mai amară soartă

cândva ţi-o îndulceşti cu ea.

Când va veni singurătatea

şi prea din greu şi-o vei purta,

ca de-al şoţiei sân prea-dulce

lipeşte-te de crucea ta.

Când, cu puterile sleite,

nici s-o târăşti n-ai mai putea,

prin cele mai fierbinţi ispite,

mergi apărat de crucea ta.

Când se va năpusti furtuna,

şi nici un scut nu vei avea,

cu-ncredere, întotdeauna,

te-adăposteşti sub crucea ta.

Prăpăstii când o să te-afunde

şi nici un pod nu vei avea,

ea peste ele-ţi va fi punte,

şi-ai să le treci pe crucea ta.

Iar când vei merge spre cunună,

Cristos ieşi-va-n calea ta,

spunându-ţi: "Bine, slugă bună!",

şi-n schimbul crucii ţi-o va da.