De pe extreme în centru. Apoi în vârf - Nicolae Geantă
|
Rahav şi iscoadele |
A avut o viaţă
excentrică. Întâi, a fost un arhitect prost. Căci şi-a zidit casa la marginea
unui zid gros. Arheologii spun că zidul n-avea temelie. Era ridicat haotic,
direct peste cărămizi. Ei zic că la zgomotul unui avion s-ar fi făcut praf.
Dar, ca să-l facă de râs, Biblia spune că a picat la sunetul unor trimbiţe!
Nu numai casa şi-a
zidit-o prost. Ci şi traiul. Căci, când începi să ridici strâmb, totul în viaţă
va creşte anapoda. A ales să-şi vândă trupul. Apoi, să iasă numai noaptea. Ziua
nu doar soarele o ardea, ci şi ochii acuzatori. Relaţiile i s-au făcut franjuri.
Încrederea i s-a ciobit. Devenise reper pentru toţi arătătorii din deget. De-o
vreme, nici idolii, nici templele n-o mai ajutau. Doar la periferie mai încăpea.
La limita osândei.
Când a vizitat-o doi
de la spionaj, nu şi-a trădat inamicul. Apoi, toţi ai săi
se pregăteau de război, iar ea s-a pregătit de predare! Știa răspunsul:
nimeni nu poate învinge pe Dumnezeu! Dar şi că lupta cu El nu se câștigă decât când
scoţi batista.
În ziua-n care ceilalti
se-ncredeau în ziduri, ea şi-a pus toată nădejdea într-un fir roșu. Acelasi fir
care altădată o condamna, acum îi devenise salvare. S-a dovedit mai târziu că
firul credinţei, oricât de subţire ar fi, e mai rezistent decât zidul religiei.
A fost atât de rezistent, încât a ținut agaţată toată
familia sa în zborul spre mântuire.
Înfiată de
poporul advers, oamenii i-au dat un loc în afara taberei. Aşa-s oamenii, când
greşeşti te iartă, dar nu te uită. Canaaniţii o marginalizase toată viaţa, acum
evreii o marginalizau din nou. Aproape că se învăţase cu periferia. Să fi tot
timpul străină. Chiar printre ai tăi. Dar, Dumnezeu a luat-o de mână şi a dus-o
în centru. A căsătorit-o cu un bărbat dintr-o familie renumită. Ea, i-a născut
un băiat, care apoi a născut un bunic de rege.
Dumnezeu n-a
salvat-o sa rămână la periferie. Şi nici în centru măcar. El a urcat-o în vârf.
Prin urmare, din ea, din Rahav, peste ani s-a născut Mesia, Isus! Când Dumnezeu ne ia de la o periferie, nu ne duce în
altă extremă. El nu vrea nici măcar să stăm în centru. Ci, vrea să ne urce în
vârf. În cer. Între sfinţi. Maslow zicea că în piramida valorii în vârf sunt
doar geniile. Normalii, infractorii, vor rămâne totdeauna jos, în talpă. Hristos
însă face sfinţi şi din ei. Iar un sfânt e mai valoros decât toate geniile!
Amin! Amin!...Ce frumos.
RăspundețiȘtergere