Fundaţia CIREŞARII

miercuri, 26 decembrie 2012

Să ard de sete tot n-aş bea

poezie de Traian Dorz, recitată de Vladimir Pustan

Să ard de sete tot n-aş bea, din apele stricate,
ce le-ntâlnesc în calea mea prin lumea de păcate

Să mor de foame tot n-ating mâncăruri otrăvite,
spre care ne-ncetat mă-mping păcate şi ispite

Să crăp de frig, nu mă-ncălzesc la focuri vinovate,
pe unde slugile pândesc iubiri îndurerate...

Să pier în drumuri, n-aş intra în casa blestemată,
ce ar zdrobi şi-ar întrista iubirea mea curată

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac ce divolul mi-ntinde,
să zac în şanţ, să mor sărac, pe Domnul nu-l voi vinde!

Mai bine plâng acum un ceas, cu Domnu-n părtăşie
decât fără Hristos rămas, să plâng o veşnicie!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu