Fundaţia CIREŞARII

duminică, 30 decembrie 2012

Ce-am învăţat în 2012

Am învăţat că ori de câte ori îţi întinzi mâinile să iubeşti, trebuie să te aştepţi ca cineva să ţi le rupă. Astăzi, nu mai sunt soldaţi rânduiţi să-ţi bată piroane în palme, dar sunt destui oameni pregătiţi să-şi dea cu ciocanul peste degete.

Am învăţat că oamenii ocolesc biserica nu din lipsa Evangheliei, ci a plictisirii cu ea. Ca predicatori trebuie să saturăm turmele, nu să le intoxticăm religios. În viaţă, să fiţi totdeauna pâini calde, nu ciuperci otrăvitoare.

Am învăţat că tinerii - despre care societatea spune că sunt looseri, sunt gata să-şi salveze sufletele. Dar nu-i de ajuns numai să le arunci colacul, ci trebuie să sari şi în apa îngheţată după ei. Aduşi la ţărm s-ar putea să nu-ţi mulţumească nici unul, dar tu vei fi mulţumit că ţi-ai făcut datoria. Iar Dumnezeu, zâmbeşte ascuns.

Am învăţat că mulţi semeni nu zboară pentru că nu vor să poarte aripi. Că alţii şi le-au tăiat singuri, de mult. De fapt nu vor să fie îngeri. Iar când nu au aripi, le cresc coarne. Cu ele pot împunge dar nu vor mângâia niciodată. Şi nici nu se vor înălţa spre cer.

Am învăţat că bătutul pe umăr de azi, e şutul în spate de mâine. Căci cine perie bine haina, va urma s-o scuture straşnic. Dar fiecare şut în spate, e un pas înainte. Iar noi n-am fost chemaţi la staţionare.

Am învăţat că oamenii te vor ierta dacă faci crime, dar nu te vor ierta niciodată dacă te văd fericit. Spre surprinderea noastră (şi-a lui Hristos), chiar şi-n biserici se-ascund atâţia hoţi de fericire.

Am învăţat că în secunda doi când ai început să-ţi savurezi binecuvântarea, neobositul drac vine în şorţ de bucătar şă-ţi servească desertul. Desert cu gust de moarte. Nu vei fi otrăvit atâta vreme cât nu vei întinde mâna după „dulceaţă”!

Am învăţat că un milion de demoni dacă ar zbiera la mine, eu şi cu Dumnezeu suntem suficient să învingem! Şi am constatat că totdeauna Hristos e prezent înainte ca ei să rage! Dacă ai fost cu El înainte de groapa cu lei, va fi cu tine în groapa cu lei!

Am mai învăţat că religia trage cu gloanţe oarbe, dar gloanţele credinţei învie pe cei atinşi, că amvonul nu e umbra reflectoarelor, ci a Golgotei lui Hristos, că acolo nu urci, ci te cobori, că în piramida valorii sfinţii sunt peste genii, că şi şchiopii sunt tot din turmă, atâta timp cât merg după ea. Dar şi că semnul superiorităţii e bunătatea, ori că investim în evanghelizări fără să avem roade. Asta înseamnă că nu ne-am pregătit suficient înainte.

Am învăţat anul acesta că „dacă aş fi putut să mă opresc ieri” e filosofia de viaţă care nu ne iartă. Nu ne-ai oprit, suntem buni de plată. Regretele nu mai contează. Lacrimile sunt de prisos. Pocăiţi-vă azi fraţilor. Acum. Aici. Acolo, va fi prea târziu!

Drăgăneasa, 30 dec. 2012

Un comentariu:

  1. Doamne, ma pocaiesc zilnic, ma smeresc sub mana Ta cea tare.
    ana
    anatatarandras.com

    RăspundețiȘtergere