E aproape cinci dimineața. La duty free, în Aeroportul din Otopeni, este plin de suveniruri “Vlăduț Story”. Vampiri de toate mărimile. Castelul Bran în sânge. Moartea cu glugă. Magneți cu Dracula. Tricouri macabre. România declarată tărâmul Satanei. Dar cel mai grotesc suvenir mi s-a părut un mic coșciug, foarte bine lucrat, în care era întins... Vlad Țepeș! Îmbrăcat ca un drac! 45 de euro bucata. Cine o dori în vitrină o raclă, un copârșeu bibelou?
Mă enervez pe brandul ăsta de Dracula. Uite dom’le ce paradox: evreii care sunt mozaici, ori arabii care-s musulmani sadea, vând suveniruri cu Hristos, cu Crucea! Iar România, care se declară țară creștină (chiar înainte de creștinism, sîc!) vinde pe diavolu’! E mândră de Dracula! Mă întrebam în barbă uimit: “Dacă îl tot vinde de unde îl mai scoate iar?”. Și mi-am adus aminte de B. Un fotbalist din elevii clasei mele. Într-o zi se juca în oră pe telefon. “Ce faci acolo?”. “Hrănesc șarpele dom’ diriginte!”. “Ehe he băiete, uite cum se crește Satana!”
Am ieșit din bazarul drăcesc. La intrare erau înghesuite suvenirurile cu dracu’. Icoanele cu Isus erau dosite bine, undeva pe-un raft, în spate. Așa a fost totdeauna Dumnezeu la români: pe locul doi. Și vorba lui Edgar Allen Poe: “Să fii pe locul doi înseamnă sa fii primul care pierde”. Iar Dumnezeu tot suferă înfrângeri. Până când?
M-am gândit și la ce-a zis un pici sărac pe care l-a vizitat soția mea ieri. “Ce ți-ai dori măi Tudorică?”. “Un costum de Halloween. Sau măcar un tricou d’ ăla negru, cu schelet și cap de mort... Da’ n-are mama bani ca să-mi cumpere!”, a zis rotofeiul care era cât pe-aci să fie plesnit de măsa peste gură, în timp ce nevastă-mea și înc-o soră trecuse la rugăciuni de exorcizare.
Se vinde bine Satana! Nu doar la duty free... Nu doar de Halloween! Nu doar prin cârciumi! Încercați să nu îi faceți jocul! Cine intră-n jocul lui de fapt îl promovează. Îl multiplică. Îi face rating! Iar Necuratu’ e atât de obraznic încât se vrea vândut chiar la biserică!
Nicolae.Geantă
Vacil, Italia
