“Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Matei 7:12)
Noi am dori ca oamenii să ne trateze cu respect. Să ne aprecieze. Să nu ne vorbească obsesiv pe la colțuri. Să întindă mâna la nevoie. Să empatizeze cu noi. Să ne ierte când greșim, să ne îmbrățișeze ca pe campioni. Să fie morali, etici, sinceri in relația cu noi. Avem așteptări mari. Dar când e vorba ca noi să îi tratăm pe ceilalți? Nu prea ne convine sa plătim prețul succesului...
Hristos nu spune că vom fi biruitori dacă oamenii ne vor trata respectuos, ci dacă noi facem celorlați ceea ce am vrea ca ei să ne facă! Numai așa avantajul este reciproc. Iar Charles Swindoll zicea ca viața este 10% ceea ce ni se petrece și 90 % reacția noastră la aceasta.
A face altora ceea ce ai dori să ți se facă nu ține de moment, de împrejurare, de dispoziție. Ci este o permanență. Nu faci bine lucrurile doar odată, le faci tot timpul. A face altora bine trebuie să fie un obicei... O regulă de aur!
Nicolae.Geantă
