Oamenii caută. Dar se împiedică de ei... - de Nicolae.Geantă

Oamenii se caută. Au nevoie unii de alții. Viața nu e Robinson Crusoe. Ci mai degrabă Șatra. Oamenii sunt creați să fie o echipă. Alături de care să-și verse nemulțumirile. Să-și împărtășească fericirile. Să se sprijinească unul pe altul. Să se ridice reciproc. Deci se  caută. Cu disperare. Dar când se găsesc (și se cunosc), se... împiedică! Devin adversari. Mă gândeam astăzi că nimeni nu îți este adversar decât dacă te cunoaște! Poate că avea dreptate Albert Camus când spunea că "nu se iubesc cu adevărat decât cei ce nu se cunosc!"

Alexandru Ghermeleu spunea într-un volum intitulat "Iubind-o pe ea" că bărbații și femeile se caută. Cu patos, zic eu. "Iar atunci când se găsesc se împiedică. Se împiedică unul de celălalt. Se împiedică de orgolii. De așteptări. De temeri...". Și, dacă se împiedică, înseamnă că familia se face franjuri! Atâtea divorțuri... Și consecințe! România e plină de  parteneri care se împiedică de ei!

Oamenii Îl caută pe Dumnezeu. În biserici. În pelerinaje. În durere. În situații fără ieșire. În cancer. În spitale. În cimitire. În pierderi... Îl caută neîntrerupt. Zile. Săptămâni. Luni. Ani. O viață... Și, când Domnul se lasă întâlnit, oamenii se impiedică. Nu de El. Ci de ei însuși! "Sunt atât de grele Legile Lui!", e văicăreala unanimă a căutătorilor... Căci cel ce umblă cu Dumnezeu nu mai poate fi în pas cu lumea! Oamenii nu se vor mai întâlni niciodată cu această viață! Ce risipă...

Tu caută! Continuu. Relații. Iubire. Pe Dumnezeu. Nu ai cum să nu găsești. Dar fi atent: să nu te împiedici de tine!

Nicolae.Geantă