ProSefora

youtube

miercuri, 19 februarie 2014

Crucea goală - de Nicolae Geantă

O femeie a intrat într-un magazin să-și cumpere un crucifix. Zâmbind amabil vânzătorul a întrebat-o: "Doriți o cruce goală sau una cu un trup răstignit pe ea?"

Crucea nu a fost goală. Simplă, ea nu poate fi decât un element de tortură. Goală înseamnă de fapt doar două lemne legate prin cuie, numai bune de pus pe foc. E viitoare cenușă.

O cruce goală n-are valoare. E o banalitate. Ar putea fi oriunde. Crucea goală e un nimic. Chiar dacă ar fi din aur, chiar dacă ar fi capodoperă de artă.

Crucea e valoroasă prin Cel pe care-L poartă. Răstignitul îi dă valoare. Au fost mii de cruci în lume, dar pe una singură a fost Isus.

Crucea goală nu aduce decât ocară. Crucea cu Hristos răstignit aduce har, mântuire, veșnicie.

Crucea nu a fost goală. Pe ea s-a aflat un Om. Acum eu și dvs avem ceva pentru care se merită să trăim. Și să murim. E ceva mai mult decât succesul, inteligența, plâcerea, puterea. Crucea e viață. Crucea e inviere!

Ce cruce alegi?

marți, 18 februarie 2014

Cine mai alege astăzi? - de Traian Dorz


Cine mai alege astazi calea-ngusta, care suie?
Caci pe calea Crucii grele nu-I mai place nimanuie;
Caile cu cruci usoare sunt mai largi si mai umblate,
Caci pe ele  firea lumii poate merge cu de toate.

Nu-i a Domnului Lucrare ingradita si-ncuiata;
Cui nu-i place calea-ngusta poate-alege calea lata.
Cui ii place-n alta parte poate orisicand sa plece,
Cine-si vrea usoara crucea, n-are o cale, are zece.

Calea Stramta n-are-n lume flori prea multe si usoare,
Cate-un trandafir cu lacrimi si cu spini de-i mai rasare
Si din loc in loc, prin pietre, cate-un crin de-i mai suspina
Intre spinii care umplu drumul stramt catre Lumina.

Dar slavita-I Calea Stramta prin sfarsitul care-l are,
Ea da celor ce-au suit-o slava ei nemuritoare;
Toata suferinta lumii nu e vrednica sa fie
Pusa-alaturi de rasplata ce-o da ea  pe vesnicie.

Fiul  meu, alege-aceasta Cale Stramta si hulita
Si n-o da pe cata slava poate lumea sa-ti promita;
Slava lumii e minciuna si gunoi si amagire;
Slava lui Hristos e insa nesfarsita stralucire.

luni, 17 februarie 2014

Comunicat - Vladimir Pustan

De mai bine de un an de zile sunt împreună cu familia și cu Fundația Cireșarii ținta unor atacuri calomnioase, care vor să distrugă viața mea personală și a familiei mele, precum și lucrarea pe care o facem de ani de zile spre beneficiul credincioșilor români.

Punctul culminant al acestor acuze au fost scrisorile pe care numitul Ioan Pop, cunoscut ca un om fără discernământ și care este folosit de multă vreme în a ataca slujitorii evanghelici, le-a postat pe conturile personale de socializare împrăștiindu-le în toată lumea. Deși mi-a promis drept la replică – pe care i l-am și trimis imediat – nu l-a publicat, nedându-mi posibilitatea să mă apar. Din contră, astăzi postând o falsă şi nereală situaţie a averii mele personale, continuând acelaşi scop iniţial.
Toate acuzațiile menționate în acele articole sunt false, părtinitoare și generatoare de confuzie.

Familia, colegii din Fundația Cireșarii precum și Biserica îmi sunt alături în aceste momente dificile.

Vă mulțumim pentru sprijinul în rugăciune!
Președinte,
Vladimir Pustan
Vicepreședinte,
Florin Ianovici
Vicepreședinte,
Ciprian Sabău
Secretar general,
Daniel-Silviu Coste

Nicolae Geantă - Ucenicul fără cruce (audio)


duminică, 16 februarie 2014

Ultimele cuvinte ale unor oameni celebri, inainte sa moară

Johann Wolfgang von Goethe, literat german: "Licht, mehr Licht", adica "Lumina, mai multa lumina". 

Albert Einstein, autorul celebrei teorii a relativitatii, a murit la un spital din Princeton, New Jersey. Cu cateva clipe mai devreme, chemase o asistenta ca sa-i comunice ceva foarte important. Din pacate, bolnavul a vorbit in limba germana, pe care asistenta n-o stia. Nici astazi nu se stie ce a vrut sa spuna marele savant, in ultimele sale clipe.

Lordul Byron, poet romantic englez: "Acum, voi adormi putin. Noapte buna".

Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului: "Ah, ce putin am facut si cat de mult mi-a mai ramas sa mai fac!".

Ucenici fără cruce (2)

Text: Luca 14:27

Inventio
Biserica are o problemâ majoră azi: ucenicizarea. Ucenicizarea nu înseamnâ evanghelizare, înmânat broșuri pe stradă sau posturi creștine pe televiziune. Ucenicizarea înseamnă trăire. Ca Hristos. Altfel, suntem ucenici fără cruce!

Dispozitio
1. Ucenicul fără cruce e plin vorbe goale
2. Ucenicul fără cruce e inconsecvent
3. Ucenicul făra cruce e ieftin, fără costuri
4. Ucenicul fără cruce nu se teme de Stăpân
5. Ucenicul fără cruce nu aduce rod

Concluzio
Biblia vorbește că la Hristos veneau oameni curioși, convinși dar și chemați. Totuși între ei numai unul singur a fost ucenicul iubit: apostolul Ioan. Nu vreți să fiți Ioanii lui Hristos?

sâmbătă, 15 februarie 2014

Nicolae Geantă la BCDE Izbânda Bucureşti

Biserica Izbânda din Bucureşti are 100 de ani de fucţionare.
Mi-e dragă, aici m-am închinat în studenţie...

vineri, 14 februarie 2014

Nimic despre Ziua Îndrăgostiților - de Vladimir Pustan

Într-unul din războaiele ce-au măcinat Europa în secolul XVII a fost cucerită o cetate. Regele biruitor a hotărât că pentru păcatul nepredării la timp toți bărbații din cetate să fie uciși. Femeile puteau să plece luând cu ele ca bagaj ce puteau ține în spate.

Au lăsat aurul și hainele, plitele de bucătărie și trusele de machiaj jos și fiecare și-au luat în spinare tații, soții sau băieții.

Așa au ieșit pe poarta cetății. Cocârjate de dulcea povară. Pentru că dragostea înseamnă să porți în spate poverile celui de lângă tine. Cu om cu tot.

Dragostea nu-i numai un sentiment sau substantiv ci și un verb ce înseamnă acțiune. Faptele iubirii. Dragostea ce cară în spate într-o lume în care fiecare își ține mâinele adânc împlântate în buzunarele personale.

Cei ce n-au cunoscut povara iubirii nu știu ce e iubirea.



Alin&Florina Jivan + Nicolae Geantă - Învingându-ne propiul Ierihon

Întâlnire de tineret, Biserica Penticostală Emanuel Câmpina, 19 ianuarie 2014

Ne cerem scuze pentru înregistrare! Nu are o calitate de top. A făcut-o un puști! 
Noi însă îi mulțumim tare mult pentru sacrificiu...
Cu tipi ca el Biserica nu va trăi în anonimat...

Valentine’s de o zi și Hristos de toate zilele - de Nicolae Geantă

„Nebunii dau năvală acolo unde îngerii se tem să pășească”, e o zicală pe care nu vrem s-o înțelegem. Și de aceea, în locul lui Hristos am upgradat nimicul. Și în locul iubirii conștiincioase am inserat surogate. Prin urmare ne-am procopsit cu un Valentine’s day și-un Dragobete. O zi în care să ne-aducem aminte că suntem înamorați. O zi de promisiuni grandioase. Numai de nu le-am uita... De nu ne-am păcăli singuri.

De Valentine’s  se fac promisiuni în tramvaie, în costumele lui Romeo și Julieta, sub balcoanele împodobite cu lenjeria pusă la uscat, în școli sub oblăduirea profesoarelor și-n restaurante lângă chelnerii avizi de bacșiș. Dar nu și în biserici. Îndrăgostiții moderni cred că firul dragostei ține și fără Dumnezeu. Cupidon, inimi de pluș, ursuleți, SMS-uri lirice, declaraţii sub clar de lună, ciocolată, mese romantice, camere de hotel. (Anul ăsta am auzit că CFR-ul are reduceri de 50 % la Intercity!). Și toate astea pentru o zi... Dar căsătoria ține o viață.

Dragostea tip Valentine’s e o iubire în orb. Tip Leea și Iacov. Se consumă doar în noaptea nunții. A doua zi cel de lângă tine devine străin. E o iubire tip Casanova. El, ea, vor să fie și cu altcineva. Valentine’s e o iubire shaorma. Făcută la McDrive. Tip Amnon și Tamar. Te-ai ridicat, te-ai șters la gură și pleci ca și cum n-ai mâncat nimic. Atenție: iubirea pe fugă poate provoca indigestie! Ades se termină cu un divorț ce costă cât un tiramisu.

Byron spunea că toate tragediile se încheie cu o moarte și toate comediile cu o căsătorie. Nu vă grăbiți să fiți clowni! Şi nici să aveți o lehamite în doi... Chesterton scria că îndrăgostiții au o înclinație naturală să-și facă promisiuni. Cântece de dragoste sunt pline de jurăminte. Biblia cere îndrăgostiților să ia în serios ceea ce însuși sentimentul îi impulsionează s-o facă. Dacă nu, casa nu va fi colțul de Rai. Și cred că nimănui nu-i place căminul ca groapă menajeră...

M-a întrebat azi cineva dacă e bun ceva la Valentine’s. Da, e bun: nu numai că scoate florăresele din faliment, că șterge zeci de riduri celor ce robotesc prin bucătărie, că înțelegem că fericirea e doar în jertfă. Dar ne aduce aminte că Hristos nu ne-a iubit numai o zi. Cu Valentine’s iubești doar o zi. Cu Hristos vei iubi în toate zilele!

Apropos, știți de ce se promovează  avid o sărbătoare a inimilor de-o zi? Pentru că biserica nu mai predică iubirea permanentă. Și când Biserica tace, lumea dansează manele Satanei. Dumneavostră să nu faceți așa! Ar fi o păcăleală ciudată. Autopăcăleală. Creştinii nu spun minciuni, deci nu au voie să trăiască minciuni!

Un tramvai numit prostie - de Vladimir Pustan

Fratele Lae zicea ieri că a văzut un primar oficiind căsătorii în tramvai. Mi-a spus că oraşul acela trebuia să fie tare sărac dacă nici primărie n-aveau. I-am explicat că oricum căsătoria nu era valabilă decât o zi, adică era pe fugă ca şi tramvaiul şi nu merita să nenorocească bunătate de sală de protocol.

A rămas năuc. M-a întrebat dacă primarul acela zice „până când moartea vă va despărţi? ”şi i-am spus că cei doi depun jurământ că vor rămâne împreună până se opreşte tramvaiul.

Am crezut că înţelege, dar nu a înţeles. S-a luminat şi zâmbindu-mi mi-a şoptit că abia acum îşi dă seama de ce Ceauşescu punea bisericile pe roţi şi le muta prin oraş, ca să se poată oficia şi în ele căsătorii de-o zi.

Îmi spunea fratele Valer Brâncovan că noi, românii, suferim de-o foame istorică. I-am spus că noi suferim de-o prostie istorică şi i-am dat o sumedenie de exemple.
                Noi avem un dragobete sub tâmplă care ne munceşte şi ne face să bem kitsch-ul ca pe apa cu clor de la chiuvetă.
                Nouă ne-a fost uşor să ne contaminăm cu Valentine’s Day pentru că oricum de balcoane ne atârnam la soare ciorapii şi alte rufe intime. Ne place să ne dezgolim în public şi când înjură românul, rotunjeşte cuvântul obscen cu bucuria rostirii marilor adevăruri.
                Cel mai lung sărut premiat de cunoscătorul public bucureştean ce trecea întâmplător prin Piaţa Sudului.
                Ce-a mai lungă declaraţie de dragoste răcnită printre trecătorii îngheţaţi din centrul Timişoarei.
                Îmbrăţişări, panglici, inimioare roşii, baloane, căsătorii scurte, reduceri pentru o noapte la hotel, ziua îndrăgostiţilor a venit peste români care s-au îndrăgostit imediat. De un kilogram de portocale fleşcăite mai ieftine, de o sobă ce mai emana puţină căldură (îmbrăţişată imediat), de un colţ de pâine găsit în tomberonul cu gunoi. Dragoste la prima vedere.
                La vot ne-am îndrăgostit de Băsescu şi cred că va fi o dragoste scurtă,  tip Valentine’s.
                Eu m-am săturat de iarnă şi de Halloween. Dar ce legătură are Halloween-ul cu Valentine’s Day? Are una metafizică. Şi eu cred că are legătură şi cu Badea Cârţan, cu Meşterul Manole, cu Mama Omida şi cu Gigi Becali.
                …Toate astea şi multe altele i le-am spus pe nerăsuflate lui Lae. A plecat mohorât spunându-mi că toţi tinerii creştini de astăzi care reuşesc să se ţină curaţi, ar trebui sanctificaţi încă din timpul vieţii. I-am replicat că vorbeşte prostii din cauza frigului şi întorcându-i spatele m-am împiedicat de doi câini care sărbătoreau Valentine’s Day. 


Vladimir Pustan

miercuri, 12 februarie 2014

Marian Mocanu - Mărturie


A trecut pe la Conservator. Dar și prin seringile drogaților. A cheltuit sume colosale pe droguri. Dar și 10 ani din viață. Familia lui mergea la rugăciune plângând. El mai lua o doză halucinant.
Drogurile i-au adus o septicemie. Două săptămâni mai avea de trăit. Dar Hristos... I-a dat a doua șansă!

Marian Mocanu cântă alături de Toflea. Deși merge la Biserica Betel din Crângași.
Vioara sa face minuni. Adică dă drumul la lacrimi unde inimile sunt împietrite. 

Și când te gândești că Satana era gata să ne lase fără un asemenea artist!
Drum bun Marian! 
Sunt atâți risipitori care trebuie aduși acasă! Dumnezeu te-a chemat să-i câștigi!