„Nebunii dau năvală acolo unde îngerii se tem să pășească”,
e o zicală pe care nu vrem s-o înțelegem. Și de aceea, în locul lui Hristos am
upgradat nimicul. Și în locul iubirii conștiincioase am inserat surogate. Prin
urmare ne-am procopsit cu un Valentine’s day și-un Dragobete. O zi în care să ne-aducem aminte că
suntem înamorați. O zi de promisiuni grandioase. Numai de nu le-am uita... De
nu ne-am păcăli singuri.
De Valentine’s se fac promisiuni în tramvaie, în costumele
lui Romeo și Julieta, sub balcoanele împodobite cu lenjeria pusă la uscat, în
școli sub oblăduirea profesoarelor și-n restaurante lângă chelnerii avizi de
bacșiș. Dar nu și în biserici. Îndrăgostiții moderni cred că firul dragostei
ține și fără Dumnezeu. Cupidon, inimi de pluș, ursuleți, SMS-uri lirice,
declaraţii sub clar de lună, ciocolată, mese romantice, camere de hotel. (Anul ăsta
am auzit că CFR-ul are reduceri de 50 % la Intercity!). Și toate astea pentru o
zi... Dar căsătoria ține o viață.
Dragostea tip Valentine’s e o iubire în orb. Tip Leea și Iacov. Se consumă doar în noaptea
nunții. A doua zi cel de lângă tine devine străin. E o iubire tip Casanova. El,
ea, vor să fie și cu altcineva. Valentine’s e o iubire shaorma. Făcută la McDrive. Tip
Amnon și Tamar. Te-ai ridicat, te-ai șters la gură și pleci ca și cum n-ai
mâncat nimic. Atenție: iubirea pe fugă poate provoca indigestie! Ades se
termină cu un divorț ce costă cât un tiramisu.
Byron spunea că toate tragediile se încheie cu o moarte și toate
comediile cu o căsătorie. Nu vă grăbiți să fiți clowni! Şi nici să aveți o lehamite
în doi... Chesterton scria că îndrăgostiții au o înclinație naturală să-și facă
promisiuni. Cântece de dragoste sunt pline de jurăminte. Biblia cere
îndrăgostiților să ia în serios ceea ce însuși sentimentul îi impulsionează s-o
facă. Dacă nu, casa nu va fi colțul de Rai. Și cred că nimănui nu-i place
căminul ca groapă menajeră...
M-a întrebat azi cineva dacă e bun ceva la Valentine’s. Da, e bun: nu numai că scoate
florăresele din faliment, că șterge zeci de riduri celor ce robotesc prin
bucătărie, că înțelegem că fericirea e doar în jertfă. Dar ne aduce aminte că
Hristos nu ne-a iubit numai o zi. Cu Valentine’s iubești doar o zi. Cu Hristos vei iubi în
toate zilele!
Apropos, știți
de ce se promovează avid o sărbătoare a
inimilor de-o zi? Pentru că biserica nu mai predică iubirea permanentă. Și când
Biserica tace, lumea dansează manele Satanei. Dumneavostră să nu faceți așa! Ar
fi o păcăleală ciudată. Autopăcăleală. Creştinii nu spun minciuni, deci nu au voie
să trăiască minciuni!
