luni, 31 martie 2025
Altarul - cel mai înalt zgârie nori - de Nicolae Geantă
sâmbătă, 29 martie 2025
Ce frumoși sunt oamenii! - de Nicolae Geantă &
Ce frumoși sunt oamenii care iubesc părțile bune ale semenilor lor și nu se uită deloc la părțile rele.
Ce frumoși sunt oamenii plini de bunătate.
Ce frumoși sunt oamenii care te fac să zâmbești privind spre zâmbetele lor.
Ce frumoși sunt oamenii care nu uită de unde au plecat.
Ce frumoși sunt oamenii care renunță la ei pentru ceilalți.
Ce frumoși sunt oameni care uită după ce iartă.
Ce frumoși sunt oamenii care te iubesc nu pentru ce ești, ci pentru că văd în tine cine ai putea deveni.
Ce frumoși sunt oamenii care iau durerile de lângă semeni și le urcă în rugăciune până sus, până la tronul lui Dumnezeu.
Ce frumoși sunt oamenii care știu să tacă în momente tensionate.
Ce frumoși sunt oamenii care se aseamănă cu Hristos în faptele lor.
(Nicolae.Geantă)
joi, 27 martie 2025
Nicolae Geantă - Rolul femeii creștine în societate
Locul de scăpare - Mihaela Mănescu
Părinte... Nu mai pot să zbor.
Am aripile frânte.
Pe cer s-a mai născut un nor
Acoperind cu un fior
Prea tulburata-mi frunte.
Să sar, mi-e teamă... N-am curaj.
Îmi pare o genune
Al necuprinsului miraj
Ce-mi cere sufletul drept gaj
Când soarele apune.
Să fug, n-am unde. N-am cămin.
L-a spulberat tăcerea.
Atâtea gânduri grele-mi vin
Când amintirea-i de pelin
Îmi amărăște mierea...
Părinte drag... Mi-a mai rămas
Doar locul de scăpare.
Dar nu mai am ulei în vas
Și noaptea a făcut popas
Pe raza mea de soare...
Mă ghemuiesc la Pieptu-Ți cald
Și-aștept să-mi dai putere;
Că după-al vieții searbăd fald
Se-ntinde marea de smarald
Și scumpa-Ți revedere...
miercuri, 26 martie 2025
Nicolae Geantă - Câteva lecții de la Richard Wurmbrand, martirul viu al temnițelor comuniste
Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Amin!
Iubiți oameni ai lui Dumnezeu, stimate domnule Mihail Neamțu, vă felicit pentru că ați ales o zi în care să ne omagiem eroii credinței chiar în Parlamentul României. Ei nu sunt numai eroi. Ci și sfinți. Și, în piramida valorii, eroii sunt undeva la mijloc. Peste oamenii răi, și peste cei normali, dar sub genii. Și așa cum zicea Petru Țuțea, sfinții sunt în vârf! Iar vârfurile sunt totdeauna mai aproape de Cer! De aceea vă condamn să urcați zilnic un pas mai sus decât ieri...
Un prieten al
meu, om de televiziune și europarlamentar, îmi rostea cândva o sintagmă: „în
vremuri de restriște cultura tace!” Nu, nu sunt de acord cu el. Cultura nu
tace, mai ales în vremuri tulburi. Abia atunci, când e stoarsă în teasc, scoate
din ea ce e mai bun. Și dacă sub apăsare cultura creează valori, credința o
întrece. Credința transcede veacurile. Priviți în istorie, nu ironic o spun:
filosofia lui Platon și Aristotel istoria lui Herodot, cetățiele antice și
fashionul medieval au apus! S-au stins sau sunt fitile care fumegă! Dar
credința lui Hristos, e singura care a crescut în luminozitate de 2000 de ani!
Și știți de ce? Pentru că după înviere Hristos a aruncat 11 scântei în miriște.
Și ea s-a aprins și a rămas până la noi! Suntem lumânări aprinse de eroii
credinței. Și noi trebuie să aprindem pe alții...
La o întâlnire
Nichita Stănescu a fost invitat să vorbească despre Mihai Eminescu. „Ca să
vorbesc despre el trebuie să-mi fâlfâie îngerii”, a spus poetul necuvintelor!
Ei bine, tot așa spun și eu astăzi: „Ca să vorbesc desre Richard Wurmbrand
trebuie să-mi fâlfâie îngerii!” Pentru că e greu să măsori cu liniarul un
sfânt. Și nu unul oarecare, ci pe singurul român cuprins între cei mai
influenți creștini din toate timpurile! Geoffrey Hanks, un englez dintre cei
mai apreciați istorici ai creștinismului l-a inclus pe pastorul Wurmbrand în
volumul „70 mari creștini”. Cărțile sale despre viața creștină îmbibată în
chinurile suferite în temnițele comuniste din România, au fost publicate în
peste 80 de limbi. Iar predicile pline de har, de dulceață și puterea a Duhului
au atins inimile a milioane de oameni. Apoi prin misiunea sa, acest „român
gigantic” cum l-a numit cotidianul britanic „The Guardian” pe Wurmbrand, a
reușit să schimbe pentru totdeauna percepția Occidentului asupra comunismului.
Mai mult, eu cred că a avut o contribuție uriașă la căderea comunismului
global!
luni, 24 martie 2025
Nicolae Geantă despre Richard Wurmbrand la Conferința „Eroii credinței” din Parlamentul României
sâmbătă, 22 martie 2025
Nu ai nevoie ca altcineva să piardă ca tu să câștigi - de Nicolae.Geantă
Ieri vorbeam cu un văr de-al meu despre invidie. „Nu pot accepta oamenii care sunt mânioși pentru că altuia îi merge mai bine! Ar trebui să te bucuri că îi merge bine lui. Te poate ajuta și pe tine”, zicea printre altele ruda mea. I-am spus că „invidia îl face pe orb să vadă și pe mut să strige!” Invidia privește cu ochi răi! Chiar așa, înțelegi că și orbii au ochii răi?Invidioșii sunt oameni care nu suportă să strălucești mai tare ca ei! Un fel de Sauli cu săgeata în arc gata să ți-o slobozească în inimă. Un fel de Hamani gata să te urce în spânzurătoare. Ar face orice să te vadă nefericit. Să te zvârle în groapa cu lei ca pe Daniel fără ca tu să le fi provocat vreun rău. Pentru că ei nu au reușit ce ai reușit tu, ar dori să moară și capra ta, vorba proverbului!
Când am intrat în casă mi-am adus aminte că bunul meu prieten Dodo Surdaș, a postat acum câteva zile un răspuns uriaș la expresia „să moară și capra vecinului”: „Lumea e plină de capre, oportunități și posibilități. Nu ai nevoie ca altcineva să piardă ca tu să câștigi. Capra vecinului nu are nicio vină că tu nu ai una. În loc să aștepți să moară, mai bine vezi cum poți face rost de propria ta capră".
Nu fii invidios că altuia „îi trăiește capra!” Îți faci rău ție! Știai că invidia e bumerang? Nu ai nevoie ca altul să piardă ca tu să fii bucuros! Zâmbetul care vine din lacrima altuia duce la moarte!
Fă-ți bine ție fără să faci rău altora și fă bine altora fără să îți faci rău ție!
Nicolae.Geantă
vineri, 21 martie 2025
marți, 18 martie 2025
Sfinții și eroii credinței, evocați în Parlamentul României
cu prof. univ. pr. Vasile Gordon |
………………………………………….
Inițiatorului conferinței, Mihail Neamțu a spus: „Ne-am întâlnit în Parlament peste 40 de voci ale teologiei, ale istoriei, ale eseisticii românești, voci ale societății civile, voci din spațiul politic, dar și din spațiul clerical, pentru a vorbi despre sfinții închisorilor”.
………………………………………....
Despre viața mărturisitoare în vremurile cumplite ale comunismului și despre poezia misionară a lui Traian Dorz a fost vorba în prelegerea părintelui Constantin Necula, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Sibiu.
………………………………………….
Pastorul Nicolae Geantă, profesor la Liceul „Constantin Istrati” din Câmpina, a susținut tema „Richard Wurmbrand, martirul viu al temnițelor comuniste”. Tot pe Wurmbrand l-a evocat și Cornel Dărvășan, teolog și jurnalist, lector la Facultatea de Științele Comunicării a Universității din București.
Pentru mai multe fă click pe ziarul Lumina
luni, 17 martie 2025
vineri, 14 martie 2025
miercuri, 12 martie 2025
sâmbătă, 8 martie 2025
Mamele nu plâng - de Nicolae Geantă
Am văzut în aeroport o carte despre mame. Autoarea spunea că ele (mamele), sunt “cei mai nerespectați oameni din România!”. “Că mamele sunt claxonate pe trecerea de pietoni când împing căruciorul cu baby, că sunt puse la zid în modul în care își cresc odraslele, că sunt invizibile 364 de zile și văzute numai de 8 Martie”… Adică odată pe an! Și mai zicea scriitoarea că mamele sunt “nerespectate, nevăzute și neauzite!” Și culmea, se cere de la ele să crească generații care să aducă țara la liman!
Nu pot să spun că scriitoarea greșește. Mamele au cele mai grele lupte. Simt un tip de durere când nasc și un alt tip de durere când le cresc prunci. Simt o gamă largă de dureri când sunt mințite de proprii copii, când sunt neiubite, când sunt lăsate singure la bătrânețe! Dar mamele nu plâng. Ele doar iubesc! Dragostea de mamă e un combustibil care arde fără să-i pese că se consumă! “Iubirea lor rămâne pe vecie cea mai frumoasă dintre bucurii”, zicea contele Maurice Maeterlinck.
Mamele nu plâng când stau nopți neadormite veghind lângă micuții ce parcă nu mai bagă odată limba în gură. Ele știu că viitorul unui copil este totdeauna fapta mamei sale!
Mamele nu plâng. Dar sunt ca niște prosoape pufoase care șterg lacrimile pruncilor lor chiar și atunci când ei devin adulți! Și, vorba lui Pam Brown: “mama îmi șterge lacrimile și prin telefon!”
Mamele nu plâng când fiii și fiicele le încarcă cu poveri. Pentru că cel mai încăpător și mai sigur loc din lume este sufletul lor.
Mamele nu plâng nici când bătrâne le lăsăm singure! Ele nu așteaptă să cerșească clipe de iubire. Le merită oricum!
Mamele nu plâng. Ele știu că nu pot fii înlocuite. Cardinalul Mermillod zicea că “mama este acea persoană care poate lua locul oricui. Dar locul mamei nu poate fi luat de nimeni!”
Mamele nu plâng. Ele se roagă! Dumnezeu e cel mai bun burduf de revărsat lacrimi!
Dumnezeu să binecuvânteze toate mamele din lume! Iar voi, iubiți-le cât timp le mai aveți. Îmbrățișați-le! Oferiți-le flori! Nu știu de ce copiii le plâng numai după ce nu le mai au…
Nicolae.Geantă
Bucuresti-Oradea-Borod
Eveniment editorial: Nicolae Geantă - Karamoja Life. Ignorare sau îngrijorare?
Background
Elisei, un pictor creștin, prieten cu mine, mă numește Livingstone (E drept că și eu îl numesc Rembrand). „Profesore, tu ești la fel ca Livingstone: predici și explorezi”. Departe de mine gândul să mă compar cu scoțianul David Livingstone, medic, misionar creștin pionier în hățișurile Africii și totodată mare explorator (Societatea Regală de Geografie Britanică i-a acordat Medalia Patronului în 1855, pentru explorările sale în Africa). Dar pictorul a spus un mare adevăr: viața omului e o călătorie în care scopul principal al fiecăruia este să prezinte semenilor pe Dumenzeu! Mai ales acolo unde nu e cunoscut.Ani de zile am am
argumentat că eu „nu trebuie să merg în Africa, deoarece Dumnezeu a adus Africa
la mine”. Nu prin emigranții de culoare. Ci prin conaționali ai mei, care deși
în România, au trăit / ori trăiesc drama africană. Cum ce e aceea? Sărăcie.
Lucie. Neajunsuri. Risc. Viața pe minus. Sau zi de zi la nivelul zero. Adică să
ai... nimic! Prin urmare am încercat – în măsura puterii și priceperii mele și
a tuturor sprijinitorilor mei – să contribui puțin la îmbunătățirea calității
vieții. Măcar pentru câteva zile. Măcar cu câteva lucruri de maximă necesitate.
Dacă am reușit ceva sau nu, nu oamenii pun nota finală, ci El, Dumnezeul căruia
îi slujim.
vineri, 7 martie 2025
miercuri, 5 martie 2025
Puțin despre întinare – de Nicolae Geantă
Ceea ce n-a spus vestitul dom’ Pleșu, e că cine împrăștie
murdării nu are cum să nu se… murdărească! Înțeleptul Solomon zicea că „nimeni
nu poate lua foc în sân fără să i se aprindă hainele” (Prov. 6:27). Iar eu vă
avertizez că nimeni dintre cei ce au băgat mâna în noroi nu a rămas cu palmele
albe. Valentino, un bun prieten trochist, român ce șofează zilnic prin cizma
italiană, mi-a trimis un mic text formidabil, care mi-a completat încredințarea
mea față de zugravii impurității: „Nu e cel împroșcat cu noroi primul care se
murdărește; cine a pus mâna pe noroi ca să arunce e deja mânjit!”. Cine are
urechi de auzit să audă!
Nu defăimați semenii, nu-i ridiculizați, nu-i tapetați… Nu numai că e doar dreptul lui Dumnezeu să judece, dar în momentul acuzării vă murdăriți! Sufletul... Și în Scriptură scrie clar: „nimic întinat nu va intra în Cer!”
Nicolae Geantă
marți, 4 martie 2025
duminică, 2 martie 2025
Povestea din spatele cantarii “M-am hotarat sa-l urmez pe Isus“
“Într-un sat îndepărtat din Assam, India, trăia un bărbat dedicat familiei și tradițiilor sale. Viața sa era plină de iubire, în special pentru soția sa și cei doi copii, pe care îi adora. Cu toate acestea, acest Idil se destrama. Într-o zi, în urma întâlnirii cu un misionar care îi împărtășise mesajul lui Isus Hristos, inima sa a fost mișcată profund. Simțea o chemare interioară să își schimbe credința, să renunțe la vechile tradiții și să primească o nouă lumină.
Decizia de a se converti nu a fost una ușoară. Trecând prin frica de a fi respins, bărbatul a hotărât să își trăiască noua credință în mod deschis. Aceasta însă nu a fost bine primită de tribul său. În curând, comunitatea, legată de tradiții și obiceiuri, a început să opună rezistență. În încercarea de a-l întoarce la vechile sale credințe, liderii tribului au inițiat o campanie de intimidare.
Pe măsură ce persecuția sporea, bărbatul și familia lui au fost expuși la amenințări și violență. Într-o noapte tragică, cu inima grea, a fost martor la uciderea soției sale și a celor doi copii, acțiuni devastatoare având loc sub ochii săi, ca pedeapsă pentru alegerea sa. A rămas singur, cu durerea și suferința îngropate adânc în sufletul său, dar și cu o credință înrădăcinată mai adânc decât oricând.
În ciuda acestor pierderi copleșitoare, bărbatul nu a renunțat. El și-a continuat să-și trăiască credința, împărtășind mesajul de iubire și speranță cu cei din jur. Mărturia sa de perseverență și curaj a început să afecteze și alți membri ai tribului. Influenzat de dedicarea și puterea sa interioară, întregul trib a început să-și pună la îndoială tradițiile vechi și a fost mișcat de credința sa neclintită.
În final, prin puterea exemplului său, bărbatul a reușit să convertească întregul trib, inclusiv șeful acestuia, la creștinism. Această transformare a adus o nouă eră de unitate, iubire și acceptare în comunitate. Devotamentul său nu a fost uitat, iar imnul „M-am hotărât să-L urmez pe Isus” a devenit simbolul triumfului în fața suferinței, inspirând generații întregi să creadă în puterea credinței și a speranței”
(Nu știu autorul. Ilustrația Circulă pe rețelele sociale)