Luigi Mițoi - Turneul Misiunii Betania Chicago în România, 2024

sursa: Nicolae Geantă, via Cipri Kaiser (Biserica Betania Chicago)

Laura Bretan vine pe stadionul Petrolul din Ploiesti

vino cu noi la Concertul din 4 iulie 2024, ora 18

pe stadionul petrolul

nu veni singur! 

vino cu un prieten!

intrarea e liberă!

Invitație la evenimentul Laurei Bretan & Luigi Mițoi pe stadionul Petrolul Ploiești

 

Luigi Ploiesti - invitație pentru Evanghelizare Ploiești

vino si tu alături de noi!

nu veni singur!

adu cu tine un prieten! sa

sau mai mulți!

INTREA E LIBERĂ!

Fă-ți timp...

Fă-ți timp să gândești - este sursa puterii. 

Fă-ți timp să citești - este temelia înțelepciunii. 

Fă-ți pentru prietenie - este sursa fericirii. 

Fă-ți timp să zâmbești - îți va ușura povara vieții. 

Fă-ți timp să visezi - îți va învăța sufletul să zboare. 

Fă-ți timp să iubești - este secretul succesului. 

Fă-ți timp pentru Dumnezeu - este singura investiție durabilă a vieți oricărui om.

Fă-ți timp și pentru tine! Nu trăiești de două ori!

(compilație)

Nicolae Geantă - Într-o zi se va trage linie...

sursa Ben Hur Nicolae Geantă, via Sion Graz

Nicolae Geantă și Claudiu Hamza în Austria

Din nou în Austria. În weekend-ul 14-16 iunie 2024 voi sluji la Biserica Sion din Graz alături de prietenul meu Claudiu Hamza din Marseille în cadrul Conferinței pentru familie. Vineri avem o seară dedicată problemelor dintre Părinți și Copii, iar sâmbătă o întâlnire dedicată problemelor dintre soți. 

Duminică vom sluji împreună cu Misiunea Speranța, condusă de fratele nostru Gabi Gorcea din Canada.

Vino cu noi!

Adu cu tine cel puțin un prieten!

Nicolae.Geantă

În afară se vede ce e deja în suflet...

Poţi să fii cel mai bun om din lume pentru cineva, şi el să nu aprecieze nimic. Nu că nu vrea, dar nu poate, nu are trăirea ca să primească darul tău. Nu încape în sufletul lui, mărinimia ta.

Nu e vina ta, nu e nici vina lui. E vina ta doar dacă aştepţi ca el să se schimbe pentru că tu eşti ca tine. Dar el este ca el, şi aşa va rămâne.

Da, poate viața, provocările, suferința îi vor arăta cândva şi realitatea ta, dar până atunci, nu are cu ce să primească ce ai tu de oferit.

Spaţiul din suflet se măreşte zilnic cu iubire şi înțelegere, dar nu pentru că trage cineva de el să îl lărgească, ci datorită creşterii din interior. De acolo, din interior, creşti. În afară doar se vede ce e deja în suflet.

Unde se vede? În felul în care îi faci pe ceilalţi să te simtă. Să se simtă.

(Sursa: Ana Maria Ducuță)

Luigi Mițoi, Laura Bretan și Misiunea Bethania Chicago pe stadionul Petrolul din Ploiești

 

Scopul prioritar al părinților - de Nicolae.Geantă

Proverbe 22:6 ”Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”

Note de zece, limba engleză, dinți drepți, modelling, sport de performanță, o facultate de unde să vină pe un post bine plătit. Așa visează părinții. Fleacuri însă pentru copiii noștri în comparație cu așezarea lor pe calea Cerului. Cel mai mare privilegiu și scop pe care-l am ca părinte, este să-mi conduc copilul pe calea lui Hristos. Iosua a mărturisit întregului popor: "Vom intra toți în Canaan, vom avea posesiuni, tentații, afaceri! Voi alegeți ce doriți, dar eu și familia mea vom fi nelipsiți din biserică!"

Părinți, sarcina dumneavoastră numărul unu este să vă ucenicizați copiii! Spuneți-le că Isus a fost vândut dar nu e de cumpărat! Că viața e scurtă dar veșnicia e lungă! Aduceți copiii dumneavoastră înaintea Domnului, și pe Domnul înaintea copiilor. Atunci nu veți mai lua algocalmine când pruncii pleacă singuri de-acasă! Și nici nu veți fi despărțiți de prăpastia veșniciei...

Nicolae Geantă

Misiunea Betania Chicago pe stadionul Petrolul din Ploiești

 

Cea mai frumoasă despărțire - de Nicolae Geantă

Chiar așa, pot fi despărțirile frumoase? Căci toate sunt nedorite. Încărcate cu plumb. Cu lacrimi... 

Era într-o miercuri pe la prânz. Ori joi. Dar ce mai contează. Oricum a trecut. Și mai era final de an școlar… Perioada aceea în care școala ai vrea să nu se mai termine! Pentru că devine peron de îmbrățișări. 

Eu eram în plin exercițiu al muncii. Predam clasei mele de-a unșpea. Și dintr-o dată, dau năvala pe ușă, un grup de băieți înalți. Între 1,90 și peste 2 metri. Tunși. Rași. Frezați. Pachete de mușchi. În cămăși albe ori albastre. Fac parte din echipa națională de rugby a României. Cea de juniori. Trei ani le-am fost profesor de Geografie. Și bonus „emotional coach”. Antrenor pentru minte. Și mai ales pentru inimi. 

„Domnu’, am venit să ne luăm Adio de la dumneavoastră! Ne mută la București pentru ultimul an!” Și au înaintat vreo 25 de inși spre catedră. „Dar vrem sa ne spune-ți ceva memorabil, așa ca de final, care să ne rămână în minte forever!” Ce să spui unor flăcăi puternici - toți mai înalți cu mult decât mine, în ultima clipă? Și mai ales când ești luat așa, ca din oală? Da, da, în viață contează finalul. Oamenilor li se întipărește mai bine în cap o zi finală decât zece mii de zile fericite. Ei vor ține minte ce ai făcut pentru ei, nu cine ai fost tu pentru ei!

I-am chemat pe toți în fața clasei. Am dat catedra într-o parte. Eram eu, hărțile și tabla... Și în bănci alte două duzini și ceva de curioși. „Hai să facem ceva memorabil. Hai aici toți, o grămadă ca la rugby în jurul meu. Eu stau în centrul, și voi toți roată”. Și ei s-au prins umeri de umeri și s-au aplecat. Erau ca un ocean în jurul unei stânci. Și curioși... ca o soacră mare! Eu am rămas în picioare. Și am început să mă rog. Să îmi pun mâinile peste ei și sa strig la Tatăl Ceresc pentru binecuvântare. În câteva secunde Dumnezeu a fost peste noi! Și eu, și rugbiști și asistenții din bănci, am simțit cum ne-a învăluit cu poala mantalei Sale sfinte. Într-o jumătate de minut pe podea era un cerc uriaș de lacrimi. „Lacrimile acestea se vor duce în cer, nu vor intra în podea!”. Cât a durat atmosfera cerească? Nu știu. Dar gândiți-vă cât timp îți ia să binecuvânteze în parte vreo 25 de bărbați! 

În clasă nu se mai auzea decât liniștea din Cer! S-au ridicat și m-au îmbrățișat. Când îți dau „hugs” rugbiști trebuie să te ți tare. Ca fierul beton torsionat. Altfel rămâi funcțional fără vreo coastă. Au urmat zeci de îmbrățișări. Și râuri de lacrimi. Tristețe dulce. Sau bucurie amară. După fiecare duș de iubire aproape că nu mai dorești să mai ieși. Căci dragostea între semeni e cel mai puternic „superglue”. Nimic nu te poate dezlipi! Înțelegeți acum de ce față de unii păstrăm distanță? De ce suntem nepăsători? Simplu: ne lipsește iubirea. Și unde dragoste nu e, nimic nu e. Cum bine zicea Marin Preda.

Au ieșit rând pe rând, plângând. Știi cum e să vezi 25 de rugbiști cu ochii în lacrimi? Dar nu pentru că au avut performanță. Și nici eșec! Ci pentru că au simțit cum Dumnezeu i-a atins pe șira spinării! Dar să vezi alți 25 când stau în bănci înghețați de vizita inopinată a Duhului?

În anii mei de slujitor pentru Împărăția Domnului Isus Hristos am ținut semenilor mei mii de speech-uri. Pregătite. Sau ad-hoc. Spontane. Sau programate. Am rostit un amazon de cuvinte. Dar nimic nu se poate compara cu o rugăciune! Când mă rog sunt deja în poala lui Dumnezeu. Și vorba lui Martin Luther: „Ar trebui să îmi deschid larg șorțul de la brâu și apoi să cer cu îndrăzneală să cadă în el exact ce îmi doresc de la Tatăl!”

În viața veți avea despărțiri. Trăiți în așa fel încât oamenii să își aducă aminte nu numai cum i-ați făcut să se simtă grozavi, ci să vadă Dumnezeul care locuiește în dumneavoastră! 

Mă gândeam când am plecat spre cancelarie că rugbiștii sigur vor uita toate cuvintele mele de la ore. Toate discursurile despărțirii spuse de cei dragi. Și toate grămezile de la jocurile lor de pe stadioane. Dar nu vor uita niciodată că în ultima lor zi de liceu, într-o „grămadă a iubirii” i-a mângâiat Dumnezeu pe creștet!

Nicolae.Geantă

Se sting uitatele biserici - de Mihaela Mănescu

Se sting uitatele biserici,
Morminte pline de-amintiri
Închise-n forme reci de clerici,
Ne mor bătrânele clădiri.
 
Se preschimbaseră-n muzee
Golindu-se de orice har.
Și câte una, în moschee
Smulgându-și crucea din altar...
 
Se mistuie în foc icoane
Cu chipuri palide de sfinți
Pictate sobru, pe tavane;
Se sting umilii terebinți.
 
Ne piere locul de-nchinare!
Ne-am rătăcit de Dumnezeu.
Dar cine mai pricepe oare
Că asta-i ultima strigare
Să ne trezim din somnul greu...?
 
 
mihaela mănescu

Nicolae Geantă la Botoșani

Nicolae Geantă - Tristețea de la Cina Domnului

sursa: Ben Hur Nicolae Geantă, via Agape Wien

Turneu 2024 România. Luigi Mițoi și Bethany United Chicago

vă invităm alături de noi!

Arad - Oradea - Bistrița - Brașov - Ploiești - Rm. Vâlcea - Deva!

10 zile de evanghelizare!

150 de tineri veniți din Chicago în România!

solist: Laura Bretan

pastor: Luigi Mițoi

invitați: Amalia Decean și Gabi Buzguța

mass media evanghelică

biserici evanghelice locale

* ** provocare pentru prahoveni: moment special: 4 iulie 2024 -ziua USA, stadionul Ilie Oană (Petrolul) din Ploiești.

(Nicolae.Geantă) 

Vă așteptăm! Nu veniți singuri! Aduceți și un prieten!

Nicolae Geantă - Ieșirea din anonimat (Iosif din Arimateea)

sursa: Ben Hur Nicolae Geantă via Emanuel Wien