Se sting uitatele biserici - de Mihaela Mănescu

Se sting uitatele biserici,
Morminte pline de-amintiri
Închise-n forme reci de clerici,
Ne mor bătrânele clădiri.
 
Se preschimbaseră-n muzee
Golindu-se de orice har.
Și câte una, în moschee
Smulgându-și crucea din altar...
 
Se mistuie în foc icoane
Cu chipuri palide de sfinți
Pictate sobru, pe tavane;
Se sting umilii terebinți.
 
Ne piere locul de-nchinare!
Ne-am rătăcit de Dumnezeu.
Dar cine mai pricepe oare
Că asta-i ultima strigare
Să ne trezim din somnul greu...?
 
 
mihaela mănescu