Țintuiți în piroane, despuiați și însângerați, agonizând pe cruce, cei crucificați deveneau o priveliște a groazei care paraliza pe cei ce gândeau diferit de cei care stăpâneau. S-au rafinat piroanele, dar barbaria a rămas: copiii sunt luați din paturi, din curtea casei părintești, smulși de la altarul unde învață să pășească cu Dumnezeu.
Imperiul roman a căzut. Violența naște violență. Cine scoate
sabia, de s
abie va pieri, a spus Hristos. Aceasta a uitat Putin. Aceasta a
uitat patriarhul Kiril al Rusiei. Sunt oameni care pleacă capul în față fricii.
Dar sunt și oameni care nu acceptă robia ei și luptă. Ucrainenii sunt, pentru
mine, o pildă a celor ce nu acceptă jugul fricii, luptând pentru a rămâne
liberi. Ce fac ei sau alții cu libertatea, este deja o altă poveste.
Hristos a fost răstignit. L-au răstignit romanii prin mâna preoților. Romanii i-au străpuns mâinile ș picioarele, iar preoțimea i-a străpuns inima, făcând-o să sângereze la vederea unui Ierusalim din care a rămas doar numele.
Să nu stăm încremeniți cu ochii pe sălbăticia soldaților, pe batjocora mulțimii, pe bucuria cinică a preoțimii corupte, ci să ne uităm la ce a făcut Isus din cruce, din răstignire.
Crucea a devenit locul iertării. Crucea a devenit calea credinței. Crucea a devenit slava credinciosului.
Răstignirea a devenit ținta fiecărei zile din viața credinciosului. Mânia trebuie răstignită. Răutatea trebuie răstignită. Invidia trebuie răstignită. Poftele necurate trebuie crucificate. Bârfirea trebuie bătută în cuie. Firea păcătoasă trebuie țintuită pe cruce.
Măreț e Hristos care „a dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce” (Coloseni 2:15)
Răstignirea? O barbarie a lumii pe care Hristos a transformat-o în slavă dumnezeiască.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu