Un prieten m-a întrebat dacă termenul corect este „Aleluia” sau „Aliluia”. Deoarece DEX-ul limbii române scrie definiții care te bagă în ceață. Adică, zic academicii români, „aleluia” ar însemna refren la cântăriele bisericești”, „a-i face cuiva prohodul” sau a... „înmormânta pe cineva!” DEX-ul ca și bisericile mai folosesc și cuvântul „Aliluia” care, spun stimabilii, ar fii „vorba cu care încep unii psalmi sau unele cântări bisericești de veselie”, „lăudați pe Domnul”, „Doamne miluiește!” sau folosit popular înseamnă „s’a dus”, „s-a isprăvit”.
Limba ebraică,
cea în care s-au scris Sfintele Scripturi face lumină în această privință. Ea ne
învață că „Haleluiah” este o laudă la adresa lui Dumnezeu. Înseamnă „lăudat să
fie Domnul”. Vine din cuvintele „Halel” înseamnă „laudă” și „Yahwe” care e
Numele prin care s-a recomandat Dumnezeu (YHWH, Iehova). Deși termenul corect
este „Haleluyah”, evreii au folosit și folosesc adesea „Haleluya”, fără „h”,
deoarece din respect pentru Numele Dumnezeului Sfânt (care mai târziu a ajuns
fanatism) ei nu aveau curaj să pronunțe „Yahwe” prin urmare au numit pe
Dumnezeu „Adonai”. Ca să fiu și mai clar înțeles, vă mai spun că am auzit un
frate care spunea că a învățat când a lucrat în Israel că „Haleluyah” ar fi
o... blasfemie, prin urmare nu trebuie rostit cu „h” la urmă. Dar noi acumștim
de ce evreii se feresc de acest termen.
„Haleluyah”
înseamnă „lăudat să fie Iehova”, adică „Cel ce este”. Alfa și Omega, Începutul
și Sfârșitul. De aceea românii au termenul „Aleluia”. Cât despre termenul
„Aliluia”, cu respect o spun: este eronat folosit! Pentru că rădăcina lui nu spune
nimic.
Folosiți corect
Numele Domnului! În scris, în citit, în vorbit. Folosiți corect și
prerogativele Sale. Porunca a treia ne spune să nu luăm în deșert Numele lui Dumnezeu!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu