La celălalt capăt al gândirii, Lev Tolstoi îşi imaginea că
va prinde într-o zi realizarea unui vis de-o viaţă. Să facă din regatul
spiritual a lui Hristos un regat fizic pe acest pământ. Dar el suferea de-o
boală venerică…
Pământul nu poate fi decât suportabil, nimic mai mult, iar
viaţa poate fi considerată ca o alergare existenţială spre ceva ce simţi că se
află dincolo. Spuneam odată că dacă viaţa nu are sens va trebui obligatoriu
să-i dăm noi unul, dar pentru asta e nevoie de imaginaţie sau, pentru unii,
credinţă.
Iubesc viaţa asta pentru că-mi oferă clipe cu care nu mă voi
mai întâlni. Cerul e ceva diferit şi de aceea aştept cu înfrigurare noul. M-am
săturat de succesiunea monotonă a anotimpurilor, de mare, de lună.
Aştept să mă înveselească lipsa lor.
Aştept altceva decât viaţa.
Aştept veşnicia…
Vladimir_Pustan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu