Ce har...

Să duci bătălia iubirii

Şi-alături de Domnul mereu să rămâi

Chiar de ţepuşul te arde-n călcâi

Şi lespedea rece ţi-o pui căpătâi

Şi-n răni îti răsar trandafirii…

Ce har să te-avânţi unde lupta e-n toi

Să lupţi pentru Domnul şi oameni

Cu faţa brăzdată, cu părul vâlvoi,

Cu mintea trudită, cu umerii goi

Să mergi înainte, nicicând înapoi

Şi-n urmă doar pace să sameni…

Ce har la spărtură cu Domnul să stai

Să-nfrunţi curajos vijelia

Croind păcătoşilor cale spre rai

Tribut rugăciunii cu sete să dai

Din rugă făcându-ţi şi lege şi strai

Şi apoi să respiri veşnicia.

Ce har să poţi duce războiul cel sfânt

Să fii un ostaş de ispravă,

Ca frate-al durerii te-arunci la pământ

Din rugă-mpletindu-ţi speranţă şi-avânt

Şi-arzând ca o torţă a Duhului Sfânt

Tu iei prizonieri pentru slavă…

* (Nu cunosc autorul)

** (poezia am primit-o de la Lidia Maria căreia îi mulțumesc)