Spunea fratele Pustan aseară în Dămăroaia că după ce a murit un tânăr de 24 ani, drogat, care a distrus viața părinților, pe piatra funerară i s-a scris atât: zero. A trăit un zero... Fără nume.
Oamenii aleargă azi să aibă nume bune: director, inginer, avocat. Asta scrie pe diplomele lor. Dar și pe mormintele lor. Mai contează? "Important e să ai numele scris în Cartea Vieții", îmi vor spune majoritatea. Nu neg. Dar "numele bun" îl câștigi cu fapta. Cu ce trăiești...
Ce vă inspiră numele de Iuda, de Hitler, de Ceaușescu? Dar de Isus? Și totuși, nu prerogativele, ci ceea ce au trăit fac numele să fie rezonanță!
Dacă ar fi să murim azi, ce vor spune oamenii despre noi? Se vor bucura că au scăpat de-un nume rău, sau vor regreta că au rămas singuri? Ce nume ne-am făcut între semeni, în familie, în biserică? În funcție de el voi fi numit "de milioane" sau "zero"!
Un nume bun face mai mult decât o avere! Un nume bun vorbește despre un om bun. Numele bun e harul lui Dumnezeu. Mai mult, un nume bun nu se șterge...
Un nume bun face mai mult decât o avere! Un nume bun vorbește despre un om bun. Numele bun e harul lui Dumnezeu. Mai mult, un nume bun nu se șterge...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu