Porunca ajutorării

Să nu ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit. Să-ți deschizi mâna și să-l împrumuți cu ce trebuie. Ca să facă față nevoilor lui. Să trăiască. Atunci el te va binecuvânta și pe tine și pe Dumnezeu. Glasul lui va fi martor aruncat într-un lac înghețat.

Să-ți deschizi mâna față de fratele tău, față de sărac și față de cel lipsit. Atunci, nici Biserica, nici societatea nu vor fi neglijate. Din palma întinsă se poate lua darul, dar se și poate pune. Într-o zi vei întinde și tu mâna după ajutor.

Să nu dai cu părere de rău în inimă. Te-ai face vinovat de un păcat înaintea Domnului. Hristos nu se uită la dar, ci la inimă. Pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu. Fi unul dintre cei iubiți.

Apleacă-te pe genunchi cu cel în suferință. Rugați-vă, dar mai întîi șterge-i lacrimile. Atunci el va ști că rugăciunea e poziția de luptă, nu de abandonare. În rugă urcăm scara pe care s-a coborât Domnul la noi.

Când faci binefacere nu aștepta răsplată. Lumina din ochii celui pe care-l ajuți e cea mai mare comoară pe care o poți dobândi. Ți se va așeza pe cap cunună de ochi care împarte!

Totdeauna vor fi săraci în țară. Tocmai de aceea Dumnezeu ne-a dat porunca aceasta! Căci "te iubesc" trebuie să fie vers de utilitate publică.