Dedalus, meşterul mitologiei greceşti ce-a primit talentul direct de la zeiţa Atena, a inventat burghiul, toporul şi firul cu plumb, a sculptat statui ce păreau atât de vii încât oamenii le-au legat cu lanţuri de ziduri de teamă ca să nu fugă. Lui Minos în Creta i-a creat labirintul în care regele a închis monstrul jumătate om, jumătate taur, Minotaurul și a reuşit să scape din exil făcându-şi aripi din pene de păsări lipite cu ceară.
A avut însă un defect capital. A refuzat să aibă ucenici, să înveţe şi pe alţii secretele sale. O singură excepţie, un nepot ce era cât pe-aici să-l întreacă. Nepotul a inventat pila, roata olarului şi strungul. Când mergeau amândoi pe zidul cetăţii, Dedalus şi-a împins nepotul în hău…
Va trebui să facem ucenici… Ei se fac, nu se nasc. Să ne multiplicăm pentru că Evanghelia nu-i un secret pe care să-l păstrăm. E groaznic în cer de unul singur. Dacă ajungi…
Va trebui să împărtăşim tuturor vestea bună, aducându-ne aminte că şi noi am primit-o. E o alergare cu ştafetă ce trebuie dată celor de după noi.
Consecinţe dacă tăcem?
Zeii l-au pedepsit pe Dedalus să rămână singur. A avut în Creta un băiat cu numele de Icar. Au evadat amândoi, dar apropiindu-se de soare, ceara din aripile copilului s-a topit şi acesta s-a înecat în mare.
Dacă vom tăcea, copiii noştri vor muri spiritual unul câte unul. Ei vor să vadă că ştafeta merge din mână în mână. Lumina nu trebuie pusă sub obroc…
Vladimir Pustan
