Nu ochii văd. Ci inima! - de Nicolae.Geantă

Aseară, la biserică, spuneam fraților că David și-a trimis tinerii la Nabal să ceară ceva de mâncare, însă bogatul cel rău i-a scos în șuturi pe poartă. El n-a văzut în ei decât niște cerșetori răzvrătiți. Dar Abigail, soția lui Nabal, le-a dus pe furiș mâncare din belșug. Ea nu văzuse niște cerșetori obraznici, ci niște flămânzi care aveau nevoie de milă. Și Nabal și Abigail au văzut aceeași zdrențuiți cu ochii. Dar cu inima au văzut diferit. 

Noi când vedem un cerșetor inima ne împinge să băgăm mâna în buzunar sau să trecem nepăsători pe alături. Asemeni preotului, levitului ori bunului samaritean față de căzutul dintre tâlhari. "Ăsta e șmecher", sau "demn de milă", ne spune inima. Și mai departe o ascultăm. Ochiul vede numai ce inima îi spune!

Vedem cu toții ispitele, sărăcia, persecuțiile, ravagiile păcatelor, nevoia de evanghelizare sau de sfințenie. Numai că intervenim sau ocolim în funcție de ce ne dictează inima. Ochii văd vagabonzi, prostituate, bețivi, sectari. Dar inima e cea care așează etichete.

Iubirea sau nepăsarea nu e văzută prin ochi. Ei pot fi buni, însă inima poate să greșească! Fariseii vedeau un ipocrit în Domnul Isus. Evreii de rând vedeau pe Mesia. Isus era același, inimile vedeau esențialul separat.

"Ceea ce este esențial este invizibil pentru ochi. Doar cu inima poți vedea cu adevărat", am concluzionat asistenței ce priveau aseară cuminți... Dumneata mai crezi că ochii te înșeală?

Nu ochii au nevoie de lentile de contact! Ci inima de-un transplant de iubire...

Nicolae.Geantă

Nu face ca Nabal! - de Nicolae.Geantă

Trei mii de oi și o mie de capre avea. Mâncarea de la masa sa era echivalentul de astăzi al unui mall. Putea hrăni un oraș întreg...

Biblia zice că avea o soție tare frumoasă, fotomodel. Dar el, în contrast era rău! Rău, nu urât! Când ai inima haină nu mai contează cât ești de frumos. Pe dinăuntru ești diavol! Și dracii sunt tare urâți! Și fac și fapte urâte...

Se trăgea din Caleb, dar el se numea Nabal. Nebun de legat...

Avea sărbătoare mare la tunsul oilor. Un fel de Thanksgiving. Belșugul curgea pe mese ca Sena prin mijlocul Parisului. 

Oamenii erau veseli. Dar Nabal era trist... Trist că niște flămãnzi au înudrăznit și i-au cerut ajutorul. "Nu meritați nici un boț de pâine!" le-a strigat Nebunul și i-a scos în șuturi pe slujitori. Chiar dacă-au fost trimiși de rege! Un rege al cărui suflet era legat în mănunchiul celor vii ai lui Dumnezeu!

S-a îmbătat criță Nabal. Poate a vrut să uite. Dar Dumnezeu nu a uitat. Și i-a oprit inima. Se inegrise prea mult. Era scrum... 

Până azi am crezut că Nabal a murit de oftică pentrucă frumoasa Abigail l-a ospătat regește pe David. Dar acum am înțeles Dumnezeu i-a oprit inima când el a închis să picure firimituri și-n burților celor săraci!

Nu știu de ce dar mi se pare că prea ades suntem bântuiți de nabalism. Oprim robinetul binecuvântării. "Nu merită!" e banner-ul agătat în ușile noastre. Dar când ceilalți nu merită să le întindem o mână s-a rupt legătura cu Cerul!

Nu te comporta niciodată ca Nabal. Cine face ca el, ca el va păți! Dar Abigail a ajuns regină!


Nicolae.Geantă

Paris

Azi ne rugăm pentru românii afectați de Hurricane Harvey în Texas

Uraganul Harvey, cel mai violent ciclon tropical din ultimii 50 de ani, a lovit puternic Texasul, mai ales zona Houston. Am văzut câteva filmulețe în weekendul trecut cum oamenii au golit rafturile magazinelor de alimente, sau au început evacuarea ce a produs haos pe autostrăzi. Sâmbătă dimineața Harvey a lovit zona metropolitană Houston, un areal cu cca 6 milioane de locuitori.

Luni dimineața, mi-a spus un frate din USA, apa era pe străzi de cca 15 picioare (adică vreo 5 m), casele fiind inundate la parter. În unele imobile apa e până la brâu. Afectată de inundații este și biserica penticostală de români din Houston, și familii de frați, de români (în general). În momentul de fată peste 2500 de persoane sunt încă sinistrate! Ceea  ce m-a șocat cel mai tare este numărul ridicat de bătrâni din azile pentru care nu intervine nimeni!

"Rugați-vă pentru românii dinTexas", am fost informat telefonic astăzi, în Chicago. Prin urmare, la rându-mi fac apel la dvs!

Dumnezeu să se îndure de toți cei afectați!

Nicolae Geantă - Cum putem zădărnici Crucea lui Hristos

Predica începe la 1:23:40
Video by Biserica Filadelfia Chicago
27 August 2017

Nicolae Geantă în Chicago

Reportaj din casa lui Billy Graham - de Nicolae.Geantă

Din Westmont Drive, drumul care duce spre Charlotte, Nord Carolina, intri spre Graham Library, adică Muzeul Memorial Billy Graham, cel mai mare evanghelist al lumii în secolul trecut. După ce ajungi în parcare, te întâmpina strălucitoare, casa natală din cărămidă - Graham Familly Homeplace, înțarcuită cu bârne vechi de lemn, ca gardurile noastre din Transilvania. Casa natală a marelui evanghelist american a fost construită în anul 1927, când Billy avea deja 9 ani. Acesta s-a născut la vechea fermă Park Road, adică la vreo 4 mile sud-est de complexul Graham Familly de azi, la 7 Noiembrie 1918. Adică e cu câteva zile mai în vârstă decât România întregită! 

După 1981, când mama lui Billy, Morris Coffey Graham, a plecat în veșnicie, evanghelistul și-a reamenajat casa de cca 2400 picioare pătrate, iar în 2006 Billy Graham Evangelistic Association (BGEA) a construit Muzeul Memorial. 

La intrarea în casa familiei Graham te întâmpină cu un surâs tipic american câteva doamne și un majordom. Toți in vârstă, pensionari care lucrează la Fundație ca voluntari. Livingul e compartimentat în două, în stânga masa de 12 persoane, iar în dreapta sofa, fotoliile, vitrinele și mobilierul vechi. Din sufragerie poți intra în biroul lui Billy Graham, unde așteaptă încă la lucru mașina de scris. Tot din living treci intr-o altă camera, cu mobilierul originar, iar de acolo mai departe se poate admira bucătăria. Gazdele ne spun că imobilul a avut inițial 4 dormitoare. Din sala mică se poate urca pe o scară la etaj. Interzis vizitatorilor. Casa părintească este plină de tablouri, albume de familie, cărți vechi sau Biblii folosite de Graham. 

Necesarele închisori - de Vladimir Pustan

Când Iosif a ajuns în închisoare, a realizat că sărbătoarea plănuită a majoratului său era compromisă. La 18 ani e greu să înveți ceva de la viață fără riscul de a rămâne corigent la unele materii. În acest caz au dreptate cei ce afirmă că a fi profesor e cu neputință. Și totuși…

Învățăm de la el că trebuie să ne dezvoltăm și în perioadele dificile ale vieții pentru că cele mai frumoase flori cresc pe piscurile severe sub bătaia vântului rece. Va trebui apoi să ne încredem în Dumnezeu, indiferent de circumstanțe, întrucât urmarea lui Hristos nu-i un nesfârșit picnic. Darul slujirii trebuie folosit și în temnițele vieții, mai ales că acolo este teren de lucru destul. Paharnicul și pitarul au fost doi subiecți buni pentru a spăla picioare chiar dacă la prima vedere nu promiteau nici o recompensă. Niciodată autopromovarea nu poate înlocui promovarea divină și printre lacrimi a realizat cât de prost a putut fi să se încreadă în promisiunile paharnicului. Parcă suntem noi în campaniile electorale.

Trebuie să spunem stop încrederii în sine. Când se închide ușa închisorilor vieții în urma ta îți dai seama că Dumnezeu nu-i interesat de reputația ta, ci de caracterul tău. Pentru oameni, Iosif era un nenorocit de pușcăriaș din cauza unei tentative de viol. Pentru Dumnezeu era instrumentul Lui, pregătit timp de 12 ani în școli subterane, pentru a putea fi folosit apoi să-și scape poporul mesianic de foame…

Vladimir Pustan

www.ciresarii.ro

Nicolae Geantă la Detroit

la evenimentul din 25 august 2017 vor participa

cu marturii si un grup de copii de la Orfelinatul de la Felix, Bihor

Înmormântare Paul Volintiru

Sambata 26 august 2017 Paul Volintiru va fi inmormantat la Vancouver, anunta pe pagina sa de facebook sora noastra Rodica Volintiru si sotul acesta Marian.
Familia indoliata anunta ca serviciul funerar va avea loc incepand cu ora 10,00 la adresa Valley View Funeral Home, 14660-72 Ave Șureanu, B.C. Canada, V3S 2E7.

Paul Volintiru a plecat la Domnul in urma cu o saptamana dupa ce mai multe zile a fost in coma!

Dumnezeu sa mangaie familia indurerata!

Nicolae Geantă - Ce fel de oameni ar trebui să fim

Predica începe la minutul 19:30

Video by Biserica Baptistă Hickory, North Carolina

23 August 2017

Nicolae Geantă - Unde se uită Dumnezeu

Predica începe la minutul 1:12:40

Video by Biserica Filadelfia Atlanta

20 August 2017

Nicolae Geantă - Ultimul drum

http://elimatlanta2017august.credo.tv/

Predica începe la 1:01:00

Serviciu funerar la Capela Wages&Sons din Lawrenceville, Atlanta

Video by ElimAtlanta

20 August 2017

Nicolae Geantă la Hickory, North Carolina

Sunt vinovați părinții când pruncii greșesc? - de Nicolae.Geantă

Cea mai puternică lovitură pregătită de diavol pentru părinți este să ne eșueze copiii. Suferința pentru ei e mai grea decât pentru noi. Am întâlnit în ultima vreme părinți zdrobiți de greșelile pruncilor lor. S-au străduit, au muncit, i-au sfătuit cum au știut mai bine, i-au susținut în scoli, au făcut împrumuturi pentru eî. Dar pruncii, păcatul din ei, le-au refuzat povețele și le-au întors spatele! Au plecat în lume, s-a amestecat cu ea, au început să curvească, să fumeze, să sse drogheze, sunt plin de tatuaje, urasc pe Dumnezeu! Și-au părăsit părinții răniți, în lacrimi... Unii nici nu mai dau nicio veste!

Sângerez alături de astfel de părinți. Am prieteni care trec prin prese asemănătoare! Mă doare însă dublu atunci când astfel de părinți primesc batjocuri în loc de o mână întinsă. Nu de la pruncii lor, ci de la frați, de la prieteni! Sunt condamnați, sunt puși la zid: "dacă erau pocăiți nu făceau copiii lor așa ceva?"' "trebuie să fie o hibă undeva!", zic cârcotașii. Sigur?

Cunosc o mulțime de creștini de o bunătate ca a lui Dumnezeu. Pocăiți ca sfinții de pe paginile Scripturii. Dar copiii lor sunt răi ca fiii lui Eli! Cine e vinovat? Părintele?

Eclipsa trece, Soarele rămâne - de Nicolae.Geantă

Azi a fost isterie mare în SUA. Toate canalele de știri au vorbit numai despre Eclipsă. Prima eclipsă totală în USA în secolul 21. Oameni de toate vârstele au făcut blocaje în trafic alergând la prânz spre mijlocul "benzii". Spre Sudul statului Illinois, Centrul Kentucky- ului, Vestul Carolinei de Nord ori centrul Carolinei de Sud. Ochelarii pentru eclipsă s-au vândut la magazine, au fost oferiți de firme, de biserici sau chiar de bănci! Unii au plătit 10$, alții și 150$. Unii și-au luat liber de la serviciu, alții au venit din nordul USA, alții din Canada. Televiziunile au spus că animalele vor fi isterice pe timpul întunericului, și au făcut instrucțiuni peste instrucțiuni populației. Mult zgomot pentru nimic!

Am privit-o și eu cu ochelari de la... NASA! No bine, fiecare cu ochelarii lui! M-am nimerit să fiu prin Nord Carolina. Și vreo oră m-am tot uitat pe cer. Cum ce-am văzut? Că eclipsa e trecătoare. Că Luna chiar dacă acoperă Soarele, razele acestuia tot împrăștie lumină, fie ea și palidă. Că oamenii nu mai au nevoie de ochelarii speciali imediat după eclipsă. Că întunericul nu e întuneric total decât dacă Soarele a dispărut de pe Cer!

Tot așa și Diavolul, încearcă să ne facă eclipse în viață. Încercări, neplăceri, dureri, zile întunecate. Ne șoptește smecheraș: "Dumnezeu nu te vede!". Numai că noi rămânem tari: în spatele oricărei eclipse strălucește Soarele!
Dacă te confrunți cu o eclipsă ai puțintică răbdare! Nu te teme, va trece! Chiar și Iov de ai fi... eclipsa trece, Soarele rămâne!

Știți de ce mă tem eu? De ziua în care Dumnezeu nu mai răspunde prezent! De fapt atunci va fi mereu noapte...

Nicolae.Geantă
Denver, North Carolina