 |
| la rugăciunea de dedicare... |
Caransebeș și Orșova. Un drum extrem de aglomerat, întortocheat, cu foarte multe camioane în trafic. Mulți îl numesc „drumul morții!” Pentru că acidentele sunt foarte frecvente. Deci trebuie atenție sporită. Și AC. Aer condiționat. Afară sunt aproape 39 de grade C.
Orșova este una
dintre cele mai vechi așezări din România. Situată la ieșirea Dunării din cel
mai mare defileu european (canion) - Cazane, vechea Dierna (construită în anii
200 de romani) are azi sub 9.000 de locuitori. Vechea vatră a orașului a
fost inundată în 1970, iar populația a fost strămutată pe un nou amplasament,
după construirea hidrocentralei dela Porțile de Fier (2000 MW), care e la 35
kilometri în aval. Odată cu noul lac de acumulare a fost acoperită cu apă și
insula Ada Kaleh, care în anii 1960-70 era încă locuită de turci (vreo
700-800). Ani de zile mica cetate Orșova a fost sub unguri, sub turci, sub
români. Sub Banat ori sub olteni. Astăzi, populația s-a diminuat cu 30% față de
anii 1990. Românii sunt peste 78%, rromii peste 3%, turcii, sârbii sau
maghiarii destui de puțini. Religios, Orșova are trei sferturi ortodocși, cca
3,5 % catolici, și câteva sute de penticostali. Biserica Tabor, păstorită de
Darius Zaharia are peste 300 de membri. De asemeni, în cei 10 ani de existență,
Tabor a deschis încă șase biserici în jur și a preluat altele două. Darius
Zaharia, Daniel Perjoc și echipa lor au deschis și două Centre de Reabilitare
(pentru oamenii cu dependențe grave), un
centru de fete chiar la Orșova (azi sunt „internate” 12 tinere) și un
centru de băieți la Ieșelnița (10 tineri). Tineri participă la un program
special, benevol. Dacă părăsesc centrul înainte de reabilitare 100% nu se mai
pot întoarce. „Reușita este de 90-90%, a spus Daniel Perjoc, dar nu toți vor să
rămână la Orșova. Avem multe cazuri care s-au căsătorit și au rămas cu noi”
(prin Centre au trecut aproximativ 100 de persoane). În Orșova este și o
biserică mai mica de baptiști, cca 20 de adepți. Tabor este implicată și în
municipiul Drobeta Turnu Severin, de aceea seara de la 19,00 evanghelizarea s-a
ținut la sala polivalentă „Drobeta”.
 |
| Laura Bretan |
Am avut un mic popas la Biserica Tabor, pentru masa de
prânz, apoi tinerii au alergat spre Polivalenta din Drobeta deoarece aranjarea
scenei și a logisticii este cea mai dificilă parte din program. Am trecut cu
toți pe la Lacul de acumulare dela Gura Văii, și prin apropierea piciorului
podului lui Apolodor din Damasc de la Dr. Tr. Severin (construit între anii
103-105) peste care au trecut trupele romane conduse de traian care au cucerit
Dacia. Podul măsura 1.135 de metri lungime, legând castrul Pontes de pe malul
sudic (Serbia de azi) de castrul Drobeta, pe malul nordic. Aceasta din urmă
devenise posesiune romană după primul război dacic (101-102). A fost o
adevărată capodoperă. Conform scrierii lui Cassius Dio podul avea aproximativ
18 metri înălţime şi 12 lăţime.
Drobeta este unul dintre cele mai vechi orașe de pe
teritoriul României. Are mult peste 2000 de ani (arheologii spun că aici s-a
descoperit urme ale omului încă de acum 8000 de ani!). Aici a fost primul
centru urban ca importanță militară, economică și religioasă din regiunea
Olteniei și al treilea centru urban din Dacia, după capitala Sarmizegetusa și
Apullum/Alba Iulia. În anul 126 împărat Adrian a ridicat Castrul Drobetei
(14.000 de locuitori) la rangul de Municipiu, iar în 193 împăratul Septimius
Severus la ridicat la rangul de Colonie. Pe la mijlocul secolului al III-lea,
Colonia Drobetei se extindea pe 60 de hectare și avea o populație de
aproximativ 40.000 de locuitori. Împărații romani, chiar și în timpul
abandonării Daciei, au continuat să refacă și să întrețină unele cetăți
importante de la nord de Dunăre, precum Drobeta. Distrugerea castrului Drobeta
e pusă pe seama hunilor, prin secolul V. Așa e și în viață: unii muncesc ani să
construiască ceva măreț, alții vin și distrug în câteva ore! Chiar dacă ați
pățit asta vreodată, voi să continuați să construiți!
 |
| Dan Muncaciu |
În prezent Drobeta Turnu Severin are aproape de 100.000
locuitori. Dintre aceștia cca 91% sunt români. Religios 90% sunt ortodocși.
Restul de 10% sunt cu religie nedeclarAtă sau puțini, foarte puțini evanghelici.
Dacă privim tabloul confesiunilor, tot județul Mehedinți are cca 4000 de
evanghelici. Drobeta Turnu Severin însă este un oraș arid în această privință.
Are câteva sute de „pocăiți”. Deci trebuie mai multă implicare.
Rugăciune. Răbdare. Succesul nu vine fără efort. Cine se „bagă”? Pavel
spunea odată romanilor (și în zilele noastre românilor): „Dar cum vor chema
pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit?
Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, dacă nu
sunt trimiși? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc
pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” (Romani 10:14-15).
Am ajuns la Sala Polivalentă Drobeta pe la ora 16,00.
Băieții de la logistică erau deja de ore bune la montaj. Sala era o sauna
uriașă! Vreo 42 grade C. Afară erau numai 36. Ventilația nu mergea. Cineva însă
a pornit-o. „De 12 ani nu a pornit-o nimeni niciodată”, mi-a spus paznicul.
„Nici nu credeam că mai merge!” E drept că aerul de la ventilație nu a făcut
față. Dar mai bine ceva decât nimic. „Sincer, nu știa nimeni de unde să-I dea
drumul!!!”, a mai mărturisit olteanul. „Uite așa fac și unii cu Dumnezeu
dom'le. El e prezent, există, dar nu Îl folosesc! Și sincer să fiu, sunt unii
care nici nu mai știu de unde să-l pornească!” Da, pentru unii Dumnezeu nu a
mai fost „folosit” de ani de zile. Ori niciodată. Asta e marea tragedie a
omului. Să ai Dumnezeu Atotputernic și să nu-L folosești! La Drobeta aceasta e
cheia tuturor răspunsurilor: Dumnezeu trebuie (re)pornit! Tocmai de aceea am
ajuns peste 120 de inși acolo! Din nefericire cei ce au venit în sala de 1800
de locuri nu au fost de 4 ori mai mulți decât noi! (peste 60 de copii au avut
program separat). Îmbucurător a fost că la eveniment a venit și primarul
Drobetei. Domnul Marius Creciu care a avut o scurtă alocuțiune în care a
amintit că orașul e cosmopolit și că la 1900 românii de aici erau cam 50%.
„Primăria și Biserica, a spus primarul Creciu, au roluri diferite, dar scopul
este acela: fericirea oamenilor!” Domnul să îl audă! Iar primăriile asta să
facă: oameni fericiți. Dar în realitate…
 |
| lacrimile pocăinței |
După momentul deschiderii dela ora 19,00 în sală temperatura
a crescut! Aproape toată mulțimea era transpirată, cu hainele ude! Cooler-ele
de aer nu făcea față decât puțin pe scenă. Totuși toți cântăreții au fost
grozavi! Au cântat înălțător ca de fiecare dată. Imnurile slavei trebuie
cântate cu aceeași pasiune indiferent de condiții! Și sincer, pot fi condiții
mult mai rele. Dacă ne gândim numai la Traian Dorz și Nicolae Moldoveanu în ce
condiții au slăvit pe Dumnezeu (în temnițele comuniste pentru cine nu știe)!
„Numele Lui Dumnezeu este mare!”, a fost una dintre imnuri ce a zguduit sala de
praf! De Praful din inimi!
Pastorul Luigi Mițoi a predicat despre regele Felix. Un evreu
care l-a interogat pe Apostolul Pavel. Pavel în lanțuri și regele în haine
lejere. În realitate Pavel era dezlegat iar Felix în lanțuri. În lanțurile
păcatului. Știai că acestea sunt cele mai grele lanțuri? Felix nu a fost un
persecutor, nici disprețuitor. A ascultat Evanghelia. A apreciat Evanghelia.
Dar a amânat pocăința deși asta și-a propus când l-a chemat pe Pavel la
audieri!. „Nu doar împotrivirea este modul de a-L respinge pe Hristos, ci și
amânarea”, a mai spus pastorul Mițoi. Acesta a avut în timpul predici câteva
idei profunde la care trebuie să medităm fiecare dintre noi: „Disponibilitatea
intelectuală poate fi maximă, iar cea spirituală deloc; amânarea pocăinței e
cea mai subtilă respingere a omului; orice amânare găsește o scuză” etc.
„De ce oamenii amână întoarcerea la Dumnezeu?”, a întrebat
pastorul Betaniei? Chiar așa, oare de ce? Unii spun că nu este timpul potrivit.
Dar a aștepta momentul ideal este și cea mai mare metodă de a amâna. Alții spun
că mâine va fi mai ușor. Dar asta e iluzie. Poti garanta că mai trăiești până
mâine? „Amânarea e costul binelui”, spunea pastorul Mițoi. Știai că binele e
scump? Răul e ieftin! Fugi de lucrurile ieftine!
Amânarea (sau procrastinarea) este tendința de a
amâna constant sarcinile importante în favoarea unor activități mai ușoare sau
mai atractive. Nu este o simplă lipsă de timp sau de organizare, ci mai degrabă
o problemă de gestionare. Lucrurile importante nu trebuie amânate. Știi care e
cel mai important lucru de sub soare? Să te împaci cu Dumnezeu! Nu amâna! Dacă
ai căzut în apă și nu știi să înoți mai amâni până mâine? Tot așa e și cu viața
creștină: azi trebuie începi să te schimbi! Nu te împietri ca Felix. Nu
confunda cunoașterea cu transformarea! Cui ar folosi să știe totul fără să
aplice nimic?
 |
| plâns de bucurie! |
„Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar
pierde sufletul?”, spunea Domnul Isus. Cunoști pe cineva care și-a pierdut
sufletul? Tu îl ai salvat? Nu amâna! Nu poți cumpăra zile! Nici har! Într-o zi
poate fi târziu! „Pericolul se ascunde după amânare”, spunea Titus Livius.
Felix a avut acces la Adevăr, a acceptat că este necesar,
dar nu și-a finalizat intenția niciodată! Știai că amânarea este actul de
deces al unei hotărâri bune?
După chemarea la pocăință, în fața scenei au venit 38 de
persoane să își dedice viața pentru Hristos. Poveștilor lor ne-au impresionat. Viața
are multe coborâșuri! Și multe dureri! Am înțeles a nu știu câte „mia oară” că oamenii
au nevoie de primordial de Dumnezeu apoi de orice alte lucruri! Dacă asta e
situația din teren de ce ei aleg primordial altă soluție?
După finalizarea evenimentului cca o oră o parte din mulțime
a rămas la consiliere și mai ales rugăciuni, timp între care a avut loc
„deconstruct & load equipment”. Apoi convoiul de mașini și autocare au
alergat prin noapte spre capitala Olteniei, Craiova! Multe camioane, curbe și
chiar o parte de carosabil destul de prost! Plus multă oboseală. Dar Mâna
Domnului a fost bună cu noi! Astfel că a ajuns teferi la hotel târziu după
miezul nopții! Abia după ora 2,00 s-a instalat total liniștea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu